Istanbul - 2022

In aceasta vara am vrut sa vizitam un loc nou, unde nu am mai fost si unde ne doream sa ajungem de foarte mult timp. Cum mie imi place insa sa complic lucrurile, nu am mers ca toata lumea 5-7 zile in Antalya/Bodrum sa stam la plaja, la mare, la soare. Pentru ca nu am rabdare sa stau atat la plaja, la mare, la soare. Ma plictisesc imediat, nici nu sunt mare fan apa si balaceala. Asa ca de comun acord cu sotul calator (copila, desigur, iar nu stia unde si de ce mergem), am facut un traseu de 2 saptamani cam prin toata Turcia. 5000 km de locuri superbe, despre care va voi spune in mai multe postari. 

Vine ziua plecarii. Copila stie doar ca plecam in vacanta, nu stie unde si pentru cat timp. Plecam la o ora la care multi abia se indrepta spre dormitor. Dupa ce se pune masina in miscare, ii dau copilei cateva foite pregatite de mine inainte, cu indicii despre destinatie: un pahar de ceai, un chipiu turcesc, un covor zburator si alte cateva. Dupa vreo 4 se prinde. Ii dau apoi harta cu traseul. Vede ca avem si mare si munte si incepe sa chitaie de bucurie. 

Drum lung si ne-am inteles ca vom conduce cu randul, ca sunt totusi 5000 km in total si sa se mai odihneasca si sotul calator. Dar ce sa vezi?! Cand am ajuns la granita cu Turcia, sotul se da jos din masina sa se mai miste un pic, coada de masini incepe sa se miste, eu ma mut la volan ca sa nu tin randul in loc pana vine el. Pentru ca tot intarzia si mai erau 2 masini in fata, zic hai ca trec eu masina prin granita, vine si el pe jos si vedem apoi. Dar ce sa vezi? Cand sa pregatesc actele, constat ca nu am permisul de conducere la mine. Tot drumul de cand am plecat de acasa i-am tot spus sotului "Am impresia ca am uitat chestii, dar nu imi dau seama ce!" Eu, care sunt mama la liste si tata la organizare, iata cum am uitat permisul. Am schimbat portofelul, ca am zis ca nu are rost sa car ditamai portofelul dupa mine, sa iau unul mai mic cu strictul necesar. Probabil in momentul ala permisul nu era in aceasta categorie. Asa ca a trebuit dragul de sot sofer sa conduca toti cei 5000 km. Dar nu s-a plans, chiar i-a placut. Va povestesc. 

Prima oprire, si ultima, caci si la intoarcere am mai stat o noapte aici, a fost Istanbul. Ce oras frumos, cate locuri de vizitat, cate experiente de incercat!!!

Desigur ca am vrut sa le bifam pe toate si am si reusit in mare masura. Am ajuns in jurul pranzului, ne-a luat mult sa nimerim la hotel, pentru ca multe strazi erau inchise, transformate in pietonale si abia cu ajutorul politiei am reusit sa ajungem unde trebuie. Si apoi, hai la vizitat. Am stat la cateva minute de mers pe jos de Moscheea Albastra, asa ca a fost, desigur, prima oprire. Cam aglomerat, mai ales ca o parte era si in renovare. Atat de multa lume, incat recunosc ca am fost pe repede-inainte, sa iesim din atata aglomeratie si haos. Am savurat mai pe indelete Hagia Sofia, unde desi am cam stat la rand, inauntru a fost tare frumos. Mai intraseram in moschei, insa aici e altfel. In primul rand, ne-a mirat si bucurat in acelasi timp faptul ca pentru copii mocheile sunt loc de joaca. Se alergau si se chitaiau cu bucurie in interiorul mocheilor cum la noi nu cred ca vom vedea vreodata. Cei care se rugau nu erau deranjati de niciun fel, isi vedeau de rugaciunea lor. Tare frumos mi s-a parut ca in felul acesta copiii vin cu drag in lacasurile de cult si nu cu teama de a fi certati, in caz ca vorbesc, daramite sa mai si joace leapsa in biserica. In fine, am vizitat un numar record de moschei, am intrat in tot ce ni se parea interesant, si mai mari dar si unele care nu erau pe harta turistica, dar bine am facut ca le-am vazut. Unele din ele aveau niste picturi atat de frumoase, ca ne pierdeam minute in sir sa le admiram. 

Impresionati de moschei, a trebuit sa si mancam la un moment dat. Am gasit un fel de terasa, pe coltul unei stardute super inguste si super in panta, unde ne-am intors si pentru cina si pentru cina urmatoare si 2 saptamani mai tarziu, cand am revenit in Istanbul. Am mancat aici kebap, miel cu nu stiu ce 😀, cheese rolls, am baut ceai turcesc, am incercat cam tot ce era bun in meniu. Ospatarii super simpatici, plata cu cardul acceptata, servicii foarte bune, saru' mana pt masa! 

Am vizitat Galata Tower, nu aveam cum sa ratam o urcare in turn pe scara in spirala. Eu cu orientarea stau super nasol. Si daca imi arati un obietiv in fata, la care ca sa ajung trebuie sa merg in linie dreapta, tot risc sa ma ratacesc. Dar sa il vedeti pe sotul explorator, care a vrut sa gaseaca o cale mai scurta si ne-a invartit in jurul Galata Tower vreo 20 de minute, pana am pus eu stapanire pe harta si am ajuns in 3 minute. Da, se poate si asa, daca nevoia o impune. 

Tare frumos se vede de acolo de sus, din turn. Nu am putut poposi prea mult sa admiram privelistea, pentru ca Turnul Galata este pe lista tuturor de vizitat si veneau admiratorii de privelisti valuri-valuri, asa ca am eliberat repede terenul, sa dam prilej si altora sa se minuneze si sa se bucure. 

Urmatorul pe lista (nu mai stiu exact ordinea, cert e ca le-am vazut pe toate) a fost Castelul Topkapi. Sotul obosit, copila cam la fel, l-am vazut doar pe dinafara si in curte, nu am intrat. Poate trebuia sa facem acest efort, insa cand nu mai putem, trebuie sa recunoastem si sa acceptam ca atat s-a putut. 

Dupa ce ne-am incarcat un pic bateriile in curtea castelului, hai mai departe. Urmatoarea oprire: terasa cu mancare buna. Pe drum am admirat: stradute, cladiri, mare, frumos. 

Am vizitat si Muzeul Figurilor de Ceara. Le cam vanam si pe acestea. Desi stim ca unele personaje sunt aceleasi in cam toate muzeele, nu ne deranjeaza sa ne pozam de mai multe ori cu Johny Depp, Angelina Jolie, Usain Bolt sau Einstein. Am facut-o si de data asta, desigur. Ne-a placut. 

Am fost si la Castelul Dolmabahce. Pe acesta l-am vizitat pe indelete, unii chiar prea pe indelete (sotul admirator de tablouri), ca deja ma cam plictisisem eu. 

Am vazut si Zidurile Orasului Constantinopole si la intoarcere de acolo ne-am oprit si am mancat o paine, cea mai buna paine din lume (cand ti-e foame si painea e proaspat scoasa din cuptor, e cea mai buna din lume. Atat de buna a fost, ca 2 strazi mai incolo ne-am oprit, ne-am intors din drum si am mai cumparat una, ca tare buna era cea mai buna paine din lume). 

Dar dupa inca vreo 3 moschei, ne-am oprit sa mancam si mancare normala. Buna a fost! Multumim!

Ultima zi in Turcia, 2 saptamani mai tarziu, a fost tot in Istanbul. Am dedicat o jumatate de zi Acvariului. Stiam de el si trebuia sa il vedem. Daca nu e Zoo, macar Acvariu sa vedem si noi, nu?!

Am asistat la hranirea pisicilor de mare si am stat sa vedem rechinii trecand de multe ori prin fata noastra, pe deasupra noastra, i-am admirat din toate unghiurile. Am mai vazut rechini si la Acvariul din Viena si prin alte parti, dar de fiecare data ma trec fiori cand sunt fata in fata cu aceasta maretie de vietuitoare. Copila a petrecut o gramada de timp la stelutele de mare, sotul fascinat de pestele de foc, toti am avut cate ceva de care sa ne minunam. 

Si inca o jumatate de zi am stat in bazar. In Marele Bazar, in Bazarul de Mirodenii, am luat la rand fiecare magazin, fiecare taraba, am facut si niste shopping, ca nu ai cum altfel, un pic de negociere. Asa faina atmosfera, eram si ca la muzeu, dar si la shopping, o combinatie tare interesanta, care ne-a facut sa ne dorim sa mai venim la Istanbul. 

Ce sa va mai spun de Istanbul, decat ca ne-a placut tare-tare?! Am mancat baclavale, am baut ceai turcesc, am mancat miel si pui si lipii de toate felurile, sarmale, toata supa de linte din Turcia (eu cred ca vreo 7 zile am mancat numai supa de linte, asa nu ma mai saturam, de am devenit si subiect de glume apoi saptamani bune). Am vizitat multe moschei, pentru ca odata ce am descoperit joaca copiilor in moschei, intram de curiozitate, sa vedem daca a fost o intamplare sau daca chiar asa e - si chiar asa e, copiii joaca leapsa in moschei, ce frumos!!! Am mancat rahat turcesc la micul dejun si cartofi prajiti (da, exact, cartofi prajiti la micul dejun!!!) si gosleme si am facut poze cu toate telefoanele, sa ne ajunga. Tare frumos a fost in Istanbul, la hotel, cu parcarea, la obiectivele turistice, la vanzatorii ambulanti de castane si porumb fiert/copt, totul a fost minunat. Multumim!!!

A, si bonus, niste arta urbana mai ... extravanganta sa zicem! 😁

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!