Urmatoarea oprire in Turcia - Cappadocia. Drum lung si multe chestii de vizitat pana la destinatie. Citisem despre Lacul Tuz si initial fusese pe lista de vizitat, insa cum se incarcase cam tare traseul, am renuntat la el. Insa mergand noi asa, linistiti pe autostrada, am vazut acest peisaj absolut fantastic.
Eu stiam ce este, sotului calator nu ii mai spusesem, ca m-am gandit ca nu are rost, daca tot nu il vizitam, copila oricum mergea unde o ducea masina. Dar cand am vazut de departe acest loc, sigur ca am reconfigurat imediat traseul si am mers sa il vedem de aproape. Doamne, cat ma bucur ca am facut asta. Las fotografiile sa va povesteasca, caci in cazul acesta, cuvintele chiar sunt de prisos.
Am mers pe sare minute bune, pana nu ne mai vedeam unii cu ceilalti, ne-am fotografiat din toate unghiurile si in toate pozitiile, am gustat (normal ca am gustat!!!) sarea, ne-am luat suveniruri si ne-am felicitat ca am deviat de la traseul bine stabilit.
Pe care l-am continuat apoi catre Kaymakli Undergound City. In Turcia sunt cele mai mari asezari subterane de vizitat (sau cel putin asa am citit eu). Nu am claustrofobie, insa nici nu sunt mare fana a vizitelor sub pamant. Dar nu ai cum sa ajungi in zona si sa ratezi aceste obiective?! Iata, aici suntem la Kaymakli si mai apoi la Derynkuiu:
A fost tare simpatic, cand explorand tunelurile acestor asezaminte de sub pamant, am auzit la un moment dat, in dulcele grai moldovenesc (don't get me wrong, ador dulcele grai moldovenesc, ca doar e si al meu): "Aici trebuie sa fi fost beciul, unde tineau vinul!". Nu ai cum sa nu ai nicio reactie la asa ceva. Pe de o parte ne-am amuzat, pe de alta parte ne-am bucurat sa auzim limba noastra in aceste locuri indepartate si super faine.
Sa va spun ca la un moment dat ne-am ratacit?! Erau sageti care indicau traseul de vizitat, dar mai erau si tuneluri care nu stiam unde duc si in care am intrat cu lanterna de la telefon, caci era bezna din aia de nu conta daca aveai ochii inchisi sau deschisi, tot atat negru vedeai in fata ochilor. Si prin chicoteli si orbecaieli, am ajuns in final si la lumina. La propiu, adica am iesit inapoi pe traseul clasic de vizitat, luminat cu lumini, nu cu telefonul 😀. Foarte faine locurile acestea, interesanta experienta.
Pana data viitoare viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu