Valea Ihlara si Cascada Kunrsunlu - 2022

Sunt 2 locatii total diefrite din Turcia, la mare distanta una de cealalta, insa am ales sa le prezint pe amandoua intr-o postare pentru ca la ambele am fost sub forma de drumetie si ambele ne-au placut la fel de mult. 

Ihlara Valley este in zona Cappadocia, desi este un pic de mers de la Goreme, unde am fost noi cazati. Insa din ce am vazut poze si am citit, nu aveam cum sa nu sa ajungem in acest loc de vis. 

Incepe cam asa. Si continua tot asa pe multi, foarte multi kilometri. La drum, cand am plecat, eram cativa curajosi. Am plecat noi 3, un grup de vreo 7-8 persoane si inca 3 cupluri de tineri. Dupa vreo 3 km, am ramas numai noi 3. Iar dupa vreo 2 km de la pornire si tot vizitat biserici in stanca, grupul mare a renuntat sa mai intre si in biserici, pareau ca le-a cam ajuns cu vizitatul. 

Dar cand am ramas numai noi 3, tare ne-am bucurat de liniste, de oazele de racoare de prin padurici, de sunetul apei curgand si de felurite pasarele care ne incantau urechile. Am mers aproape de stanca, sa vedem acele biserici de care v-am spus, dar am mers si de-a lungul apei, ne-am si scaldat putin, am trecut si peste rau pe bustean care tine loc de pod si desigur ca asta a fost mare motiv pentru ai mei sa rada de mine, pentru ca apa peste care treceam nu era adanca, insa frica mea nu este indreptata doar spre apa adanca, ci spre apa de orice fel. Deci ma bucur ca am putut oferi un moment de amuzament familiei mele. Cu placere! 😀

Las aici cateva imagini, ca sa intelegeti ce minunatii a creat natura si pentru care eu sunt extrem de recunoscatoare. Desigur, omul a avut si el un rol semnificativ. Stiu ca exista milioane de locuri frumoase pe aceasta planeta, insa eu ma bucur de fiecare coltisor deosebit pe care am bucuria sa il admir. Ca aici:

Si pentru ca stiam ca exista un loc minunat in aceasta vale, unde poti sa bei un ceai stand cu picioarele in apa, dupa multi kilometri parcursi printre stancile impresionante, am facut cale intoarsa si apoi drept inainte in cautarea acestui loc. Ce frumoasa a fost surpriza atunci cand nu doar ca ne-am scufundat picioarele in apa, dar am stat la masa, ca sa zic asa, cu ratele. Ceva absolut minunat, de care ne-am bucurat ca niste copii. 

Cea de a doua drumetie majora din calatoria in Turcia a fost la Cascada Kunrsunlu. Si aici peisajul absolut superb, desi, desigur, dupa nume, cu totul altul decat la Valea Ihlara. Aici este un parc natural, care "se invarte" in jurul unei cascade. Multa lume. Atat de multa lume era la cascada, ca a trebuit sa asteptam multicel pana sa gasim un moment sa putem face si noi cateva fotografii in care sa aparem doar noi sau doar cascada. Dar am reusit, insa mai mult decat atat, ne-am bucurat ochii si mintea cu ce vedeam, caci tare frumos era. 

Si pentru ca noi nu suntem obisnuiti sa vedem si sa plecam, am decis ca este timpul unei noi drumetii. Asa ca iar ne-am pornit ceasurile sa ne inregistreze kilometrii parcursi (pentru ca da, suntem si vanitosi, nu mergem de dragul mersului si al vizitatului de frumos, noi trebuie sa avem si dovada scrisa ca am facut multi kilometri 😁) si hai la drum. La fel ca in Valea Ihlara, si aici am pornit mai multi la drum, insa pe traseu, tot dupa vreo 2 kilometri, am ramas singuri. Aici insa am mers si noi mai putin, pentru ca nici nu aveam atat de multe de vazut, dar nici parcul in sine nu era la fel de mare. 

Am mers de-a lungul apei, am savurat oazele de racoare din padure, am ascultat diverse vietuitoare si am gasit, desigur si aici un bustean care tine loc de pod si pe care a trebuit sa il trec peste apa. Din nou, cu placere! 😀 Dar am avut si niste podete super dragute, pe care le-am trecut cu bucurie inainte si inapoi, ca sa facem poze de peste tot. 

Cam atat despre drumetiile noastre, care tare ne-au placut, multumim. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Izmir - 2022

Citisem si auzisem despre Izmir ca e super si ca trebuie pus pe traseul de vizitat. Asa ca m-am dat de 3 ori peste cap si am facut in asa fel incat sa fie timp de vazut Izmir. 

Prima oprire a fost Ascensorul din Izmir. Privelistea este uimitoare, cand ajungi sus este o alta lume, linistita si simpatica, iar povestea din spate este si mai si. Un evreu bogat care locuia acolo a vrut sa ofere comunitatii o modalitate mai usoara de a ajunge sus, in locul aleilor inguste si mai ales intr-o panta destul de inclinata. Inteleg ca le era greu in special femeilor insarcinate sau cu copii mici si persoanelor in varsta, insa sunt convinsa ca absolut toata lumea i-a multumit si in continuare sunt toti recunoscatori pentru ascensor. 

Orasul vazut de sus este tare frumos, insa am pornit in explorarea lui si "de la nivelul solului". Ce ni s-a parut un pic ciudat aici a fost cu parcarea. Am gasit o parcare chiar in centrul orasului, la 2 pasi de Turnul cu Ceas. Doar ca lasai masina acolo, descuiata, cu cheile la oamenii aia de la parcare. Aveam in masina absolut tot, de la bagajele de drum obisnuite, cu haine si cosmetice si tot ce iti mai trebuie, pana la laptop. Am decis ca daca toata lumea procedeaza asa, sigur totul va fi bine si nu avem de ce sa ne facem griji. Si asa a si fost, am gasit totul in perfecta ordine, cum le-am lasat. De ce oare ne e mereu teama ca ceva rau urmeaza sa se intample?! 

Am vizitat Turnul cu Ceas si Piata Konak si ne-am bucurat de rasetele copiilor care se jucau in zona. 

Apoi ne-am pierdut prin Kemeraltı Bazaar si prin Kizlaragasi Han Bazaar. Am pierdut multe ore pe acolo si am si mancat impreuna cu localnicii. Buna mancarea si mai ales bun vibe-ul, a fost foarte fain sa stam aproape la aceeasi masa cu oameni care venisera sa isi faca cumparaturile si intre timp li se facuse foame. Sarut mana pt masa, am mancat niste lipii extraordinar de gustoase (ca restul nu prea mai tin minte ce am mancat)! Dupa care am continuat plimbarile prin oras. Am tot vazut indicatoare si catre o cetate, zic hai sa o vedem. Am vazut cateva ziduri, trebuia sa iti folosesti imaginatia pentru imaginea de ansamblu, insa la cata "reclama" ii faceau, ne-am gandit ca trebuie sa facem drumul pana acolo. 

Am facut si un pic de shopping, de prin bazare am cumparat diverse suveniruri pentru cei dragi si alte cateva lucruri fara de care viata mea nu putea continua (sapunuri de diverse forme si mirosuri, burete de baie si alte chestii din astea esentiale, pentru care desigur mi-am luat mustruluiala de rigoare de la sotul care isi pierduse rabdarea de cat am mirosit si cautat si incercat🙈🙉🙊). 

La plecare am intalnit aceasta statuie imensa. Mi s-a parut haioasa si am pozat-o. 

Deci ne-a placut mult Izmir si ne-am bucurat ca am facut popas aici. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Efes - 2022

Am mai spus - am vizitat multe situri arheologice cand am fost in Turcia, insa Efes este ceva absolut aparte. Am nimerit intr-o zi extrem de calduroasa, cu un soare arzator care a descurajat multi turisti. Noi insa ne-am dat cu crema de soare, ne-am luat multa apa si hai sa exploram. 

Desigur ca cel mai mult ne-a placut la Amfiteatru. M-am simtit extrem de mica stand in mijlocul acelei constructii imense. Cum au reusit oare sa transporte imensitatile acelea de stanci si sa le aseze atat de frumos si ordonat acum cate mii de ani?! 

Am aflat despre "randuiala" toatelelor publice si am vazut cele 44 de "tronuri", unde doar barbatii aveau voie. Nu vreau sa intru in polemici si discutii aprinse, dar femeile?! 😐

Am vazut Templul lui Hadrian, Agora si Aleea Arcadelor. Am stat prea mult timp la Biblioteca lui Celsus, pentru ca mi se parea ca oricate fotografii as face, nu pot surprinde intru totul frumusetea si maretia. La un moment dat copila a cedat, a gasit un loc umbros si ne-a trimis in explorare, cu instructiuni clare sa facem fotografii si sa ii aratam la intoarcere. Zis si facut, am luat situl la picior impreuna cu sotul explorator si am dat kilometrajul peste cap. Daca nu ma opream eu sa admir, statea el cu gura cascata la vreun ornament. Daca nu gasea el vreo arcada numai buna de luat acasa in poza, eram eu cu ochii pe sus dupa vreo statuie. Si uite-asa era sa ne dea copila disparuti, ca nu ne puteam desprinde de frumusetile din Efes. 

O incursiune minunata in trecut, multumim!

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Bursa si Edirne - 2022

Mi-as fi dorit sa stam mai mult in Bursa. Am mai fi avut de vizitat, insa cat a fost, a fost frumos. Stiam ca vrem sa vedem anumite obiective in Bursa si am chinuit copila dupa noi multi kilometri mersi pe jos. Dar si cand am ajuns la destinatie, tare i-a placut. 

Una dintre opriri a fost la Moscheea Verde - Yeşil Camii, unde am admirat atat frumoasa culoare care a dat numele monumentului, cat si arhitectura si detaliile ornamentelor. Am ajuns spre seara, tarziu, cand nu mai era nimeni inauntru si am avut timp sa savuram in liniste tot ce am putut cuprinde cu ochii si cu mintea. Tot aici la moschee am vazut si Green Tomb. De fiecare data ne bucuram cand vedem ceva nou, ceva ce nu am mai vazut in nicio alta locatie vizitata si de fiecare data facem loc in sertarasul cu amintiri minunate sa pastram cate ceva de peste tot. 

Apoi am vizitat si Marea Moschee din Bursa. Aici cred ca am vazut pentru prima data fantana aceea unde se spala cei care vin sa se roage, in interiorul moscheei. De obicei sunt in curte, forma aceea rotunda cu scaunele mici in dreptul fiecarui robinet. Ei bine, aici era inauntru. Si aici, ca in majoritatea moscheelor, copiii alergau liber, se jucau si chiuiau de bucuria copilariei nestingheriti, fara sa le atraga cineva atentia sau sa se supere pe ei pentru ca sunt copii zburdalnici. Si ce bine le statea. Toata lumea zambea cand ii vedea. Si noi, de asemenea. 

La Koza Han am ajuns tarziu, cand abia ce inchideau portile. Nu am apucat sa il admiram decat un pic de tot, pe fuga, era sa si ramenem inchisi acolo peste noapte. Dar tot am reusit sa surprindem un pic din atmosfera, din iures si agitatie, exact cum ne place noua. 

Am ajuns putin si in Districtul Silk, unde am admirat culorile vesele, pe care apusul le facea si mai frumoase si mai imbietoare. 

Si am admirat tot ce era frumos pe drum, caci am parcurs orasul, atat cat am putut din el, numai la picior. 

Ce nu am luat in considerare nicio clipa a fost ca, desi am fost cazati aproape de centrul orasului, la ora 8 seara nu am mai gasit nicio terasa, niciun restaurant, nimic unde sa ne potolim foamea de peste zi. Asa ca, ce sa vedeti?!, am gasit o alimentara, de unde ne-am luat paine, masline, niste carne uscata si halva si asta ne-a fost cina. Dar am "stins-o" cu niste baclavale si alte dulciuri minunate, asa ca totul e bine cand se termina cu dulce 😀. 

Cam asta a fost Bursa. Asa cum am spus la inceput, sigur mai erau locuri frumoase de vizitat, insa a fost printre ultimele orase vizitate in Turcia, asa ca nu am putut sa ii acordam decat o dupa-amiaza plina si frumoasa. 

In Edirne ne-am oprit in drum spre casa. Auzisem de Moscheea Selimiye si era musai sa o vizitam. Din pacate, am prins-o in renovare, asa ca vizita a fost scurta si am vazut doar o parte din moschee. Am putut totusi sa admiram grandoarea, caci chiar daca se vizita doar partial, ne-am putut face o idee despre cat de mare si impunatoare este. La urmatoarea vizita in Turcia, poate sunt gata lucrarile de renovare si o vedem in splendoara sa integrala. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!