Am ajuns greu in Antalya, dupa un drum de vreo 12 ore, cu multe opriri pe la obiective turistice si cu un drum groaznic (pentru mine, pentru sotul sofer inteleg ca a fost unul din cele mai frumoase din viata lui) pe munte, deasupra marii. Nu ne-am dus in Antalya ca majoritatea turistilor, la resort, 7 zile, activitati de piscina, plaja, mancare. Ne-am dus in vizita, cred ca asta e cea mai potrivita expresie.
Prima oprire cand am ajuns, a fost, desigur la Cascada Duden. Pe care am admirat-o indelung din toate unghiurile. In functie de unde stateam, curcubeul se vedea altfel si eram curiosi sa descoperim toate fetele sale. Asa ca am mers prin parculet pana nu se mai vedea apoape deloc cascada si am admirat caderea de apa involburata. Iata:
Pentru ca deja eram destul de obositi, am mers catre hotel sa ne improspatam un pic fortele si sa cautam ceva de mancare. La receptia hotelului am intrebat unde putem manca bun si ne-au indicat niste terase in port. Pentru ca hotelul era la 3 minute de mers pe jos de port, am decis sa ne adunam puterile si sa ne hranim. Am gasit o terasa superba, pe faleza, unde copila a mancat toate costitele de miel pe care le aveau oamenii aia in frigider, atat de tare i-au placut. Eu, cu faimoasa mea supa de linte, mancata cam in toate locatiile din Turcia. Si apoi a savurat si o dondurma cu spectacol, desigur.
Cum ne-am mai recapatat un pic fortele dupa ce am mancat, hai sa ne plimbam un pic pe faleza din port. Un pic ne-am plimbat, pana am ajuns in orasul vechi, unde am stat pana noaptea tarziu. Pai nici nu aveai cum sa pleci, dintr-o sumedenie de motive: atmosfera era foarte vesela si toata lumea forfotea in toate partile de nu ziceai ca e 11 noaptea; cladirile sunt absolut superbe si pe langa unele din ele nu puteam trece pur si implu, trebuia sa ne oprim sa le admiram in tihna; stradutele inguste te chemau la plimbare agale; dondurma si turkish delight te strigau de peste tot. Cu greu am decis sa ne indreptam spre hotel, dar foarte hotarati ca a doua zi sa acordam orasului mult mai mult din timpul nostru.
A doua zi am facut excursie cu barca la "Maldive de Antalya". Am mers in niste golfulete cu nisip alb, stralucitor. Cu marea de un albastru ireal, cu pestisori care te chemau la joaca. Ii chemau pe cei care stiau sa inoate, caci subsemnata, extra speriata de apa, a admirat de pe barca. Dar am incercat, sa stiti ca chiar am incercat. Mi-am pus vesta si m-am bagat in apa. Problema a fost ca vesta m-a intors pe spate, cu fata in sus, nu vedeam decat cerul, nu aveam niciun punct de reper, nu stiam cum sa revin la pozitia verticala, asa ca am facut un mini-atac de panica, l-am lasat cu greu pe sotul salvator sa ma duca inapoi la barca si cam asta a fost cu inotul meu in Maldivele din Antalya. Dar si de pe barca se vedea absolut superb.
 |
|
 |
|
Intorsi in oras, asa cum am promis, am pornit sa il exploram si pe lumina si mai pe indelete. Am fost la Minaretul Yivli, am facut popas de poze la Poarta lui Hadrian si am vazut Turnul cu Ceas si Cetatea Romana. Si, dupa ce a mancat copila ce costite de miel le mai ramasesera de cu o seara inainte la terasa de pe faleza, am luat iar orasul la picior. De obicei, fiecare loc nou pe care il vad imi place, are ceva care imi ramane in minte si in suflet. Antalya mi-a ramas cu totul. M-a fascinat acest orasel, unde as fi vrut sa stau zile, saptamani. Am stat in bazar cred ca la fel de mult ca in Grand Bazar din Istanbul, doar ca aici era cu totul alta atmosfera, cu totul alt vibe, era fabulos. Las aici cateva poze de prin oras, sa va faceti o idee de ce mi-a placut atat de tare.
Din nou dondurma, turkish delight, fistic, ceai, baclava si toate cele bune. Dar cel mai mult atmosfera de voie buna, primitoare, locuri frumoase, oameni buni. Tare mult mi-a placut in Antalya. Mai vin!
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu