Sunt 2 locatii total diefrite din Turcia, la mare distanta una de cealalta, insa am ales sa le prezint pe amandoua intr-o postare pentru ca la ambele am fost sub forma de drumetie si ambele ne-au placut la fel de mult.
Ihlara Valley este in zona Cappadocia, desi este un pic de mers de la Goreme, unde am fost noi cazati. Insa din ce am vazut poze si am citit, nu aveam cum sa nu sa ajungem in acest loc de vis.
Incepe cam asa. Si continua tot asa pe multi, foarte multi kilometri. La drum, cand am plecat, eram cativa curajosi. Am plecat noi 3, un grup de vreo 7-8 persoane si inca 3 cupluri de tineri. Dupa vreo 3 km, am ramas numai noi 3. Iar dupa vreo 2 km de la pornire si tot vizitat biserici in stanca, grupul mare a renuntat sa mai intre si in biserici, pareau ca le-a cam ajuns cu vizitatul.
Dar cand am ramas numai noi 3, tare ne-am bucurat de liniste, de oazele de racoare de prin padurici, de sunetul apei curgand si de felurite pasarele care ne incantau urechile. Am mers aproape de stanca, sa vedem acele biserici de care v-am spus, dar am mers si de-a lungul apei, ne-am si scaldat putin, am trecut si peste rau pe bustean care tine loc de pod si desigur ca asta a fost mare motiv pentru ai mei sa rada de mine, pentru ca apa peste care treceam nu era adanca, insa frica mea nu este indreptata doar spre apa adanca, ci spre apa de orice fel. Deci ma bucur ca am putut oferi un moment de amuzament familiei mele. Cu placere! 😀
Las aici cateva imagini, ca sa intelegeti ce minunatii a creat natura si pentru care eu sunt extrem de recunoscatoare. Desigur, omul a avut si el un rol semnificativ. Stiu ca exista milioane de locuri frumoase pe aceasta planeta, insa eu ma bucur de fiecare coltisor deosebit pe care am bucuria sa il admir. Ca aici:
 |
 |
 |
 |
Si pentru ca stiam ca exista un loc minunat in aceasta vale, unde poti sa bei un ceai stand cu picioarele in apa, dupa multi kilometri parcursi printre stancile impresionante, am facut cale intoarsa si apoi drept inainte in cautarea acestui loc. Ce frumoasa a fost surpriza atunci cand nu doar ca ne-am scufundat picioarele in apa, dar am stat la masa, ca sa zic asa, cu ratele. Ceva absolut minunat, de care ne-am bucurat ca niste copii.
Cea de a doua drumetie majora din calatoria in Turcia a fost la Cascada Kunrsunlu. Si aici peisajul absolut superb, desi, desigur, dupa nume, cu totul altul decat la Valea Ihlara. Aici este un parc natural, care "se invarte" in jurul unei cascade. Multa lume. Atat de multa lume era la cascada, ca a trebuit sa asteptam multicel pana sa gasim un moment sa putem face si noi cateva fotografii in care sa aparem doar noi sau doar cascada. Dar am reusit, insa mai mult decat atat, ne-am bucurat ochii si mintea cu ce vedeam, caci tare frumos era.
 |
Si pentru ca noi nu suntem obisnuiti sa vedem si sa plecam, am decis ca este timpul unei noi drumetii. Asa ca iar ne-am pornit ceasurile sa ne inregistreze kilometrii parcursi (pentru ca da, suntem si vanitosi, nu mergem de dragul mersului si al vizitatului de frumos, noi trebuie sa avem si dovada scrisa ca am facut multi kilometri 😁) si hai la drum. La fel ca in Valea Ihlara, si aici am pornit mai multi la drum, insa pe traseu, tot dupa vreo 2 kilometri, am ramas singuri. Aici insa am mers si noi mai putin, pentru ca nici nu aveam atat de multe de vazut, dar nici parcul in sine nu era la fel de mare.
Am mers de-a lungul apei, am savurat oazele de racoare din padure, am ascultat diverse vietuitoare si am gasit, desigur si aici un bustean care tine loc de pod si pe care a trebuit sa il trec peste apa. Din nou, cu placere! 😀 Dar am avut si niste podete super dragute, pe care le-am trecut cu bucurie inainte si inapoi, ca sa facem poze de peste tot.
 |
 |
 |
 |
Cam atat despre drumetiile noastre, care tare ne-au placut, multumim.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu