Budapesta - Formula 1

In Budapesta am petrecut cateva zile acum cativa ani, am luat orasulla picior si am vizitat aproape tot ce era de vizitat. In 2021 am ajuns insa nu cu scop de vizitat, ci cu scop de Formula 1. 

Cand eram eu mica, ma uitam des la cursele de Formula 1. Imi placea adrenalina si stateam fascinata in fata ecranului, sa nu ratez nicio curba, nicio depasire, nicio faza spectaculoasa. Sotul meu, microbist de felul lui, de ceva ani a inceput sa urmareasca si toate cursele de Formula 1. Dar ce zic eu cursele?! Antrenamentele, calificarile, stie prea multe despre fiecare echipa in parte. Si cumva a prins si copila microbul. Nu chiar ca tatal pasionat, nici ca mine, care intre timp mi-am cam pierdut rabdarea si ma uit la inceputul cursei si la ultimele 5 tururi (atunci cand nu e pe timp, cand niciodata nu reusesc sa prind finalul). Asa ca am hotarat sa mai organizam o excursie surpriza si sa ducem fata la Formula 1. Cel mai aproape (si mai ales, mai ieftin 😁) a fost sa mergem la Hungaroring, la Budapesta. 

Cum eu sunt cea mai organizata din lume (lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura!!!), am facut tot ce trebuia facut din timp. Am luat bilete de acces pentru tot week-endul inca de cand s-au pus in vanzare (cred ca luna mai si cursa era la inceput de august), am facut cazare in Budapesta, am facut traseul. Noi urma sa plecam vineri dimineata, sa ajungem si la antrenamente, dupa-amiaza. Luni seara primesc un telefon de la un numar de Ungaria. Erau cei de la hotel, ca sa vedeti ce inundatie am avut noi in week-end si trebuie sa inchidem hotelul, asa ca nu va putem onora rezervarea. Voi stiti cum e asta pentru un control freak? Nu pot sa va explic. Aveam cazare in inima targului, la un hotel cochet si costa si putin, ca facusem rezervarea cu 3 luni inainte. Unde mai gaseam eu similar? 😓

Dar am gasit hotel OK-ish (adica nu chiar in centru, dar conditii super bune) si ne-am pornit la drum, mega incantati. Aaa, copila nu a stiut unde mergem pana nu am ajuns in Budapesta sa ne luam bratarile de acces la Hungaroring. Mare bucurie, mare, cand s-a prins ce si cum. Cu bratarile luate, am decis sa nu mai mergem la antrenamente, ci sa vizitam Palatul Parlamentului, caci in excursia anterioara il vazuseram doar din afara. 

Cand sa ne luam bilete, aflam ca e un tur in 20 de minute, dar in limba maghiara. Urmatorul in limba engleza, peste 2.5 ore. Hai sa admiram si vedem noi daca intelegem ceva. Nimic, nici macar un cuvant. Dar zambeam si noi frumos cand zambeau si ceilalti si ne uitam in directia in care arata ghidul din cand in cand si mai dadeam si din cap ca si cum am intelege. Dar ne-a placut. Cam pe abundenta, asa, cu multe cristale si briz-briz-uri, dar fain. 

Apoi am pornit la pas prin oras. Si am gasit aceasta gelaterie, unde iti puneau inghetata in cornet in forma de trandafir. Am facut carare in cele 3 zile cat am stat in Budapesta, cum ajungeam inapoi in oras de la Formula 1, cum luam drumul inghetatei. 

Dar sa va spun despre Formula 1, ca de asta ne-am dus. Cand am ajuns acolo, am fost impresionati de organizare. Impecabil. Foarte multi oameni, fiecare stia exact ce are de facut. Locuri de parcare pentru toata lumea, oameni entuziasmati si nerabdatori sa vada cursa. Cand am ajuns aproape de circuit si am auzit (inainte sa vad) masinile, am simtit cum imi dau lacrimile de emotie. Nu am mai fost niciodata la o cursa de Formula 1, imi si alimentasem tot drumul emotia si bucuria ca mergem acolo, mai luasem din entuziasm si de la copila de cand a aflat de ce ne aflam de fapt in Budapesta si pur si simplu mi s-au umezit ochii. Iar cand am si vazut masinile, care iesisera la antrenamente, am ramas blocata si minute in sir nu m-am putut misca. Pur si simplu am privit fascinata, pana cand am inteles cu adevarat unde sunt si de ce sunt acolo si apoi am inceput sa ma bucur cu adevarat de eveniment. Ne-am gasit foarte usor locurile, ne-am luat mancare, bautura, totul foarte bine amenajat, curat. Ne-am luat (copila) sepci si tricouri si tot felul de suveniruri. A fost de-a dreptul WOW!!!

Duminica, in ziua cursei, la ceva timp dupa ce am ajuns pe circuit, a inceput sa ploua. Dar ploua de am zis ca nu se tine cursa. S-a tinut, insa, si ce s-a mai tinut! Inca de la start a fost carambol pe pista, s-au ciocnit multe masini, la un moment dat Hamilton era la linia de start, cand toti reluau cursa de la linia boxelor, a fost spectacol. A stat si ploaia, a iesit soarele, ne-am bucurat de un eveniment absolut minunat. 

Tot duminica, dar inainte de cursa, am decis sa vedem doar cursa in sine, sa nu mergem mai devreme pe circuit. Si ce sa facem pana incepe? S-a uitat sotul calator pe harta si a decis: "Mergem la beer farm!". Eu si copila: "Beer farm?! Pai ce facem acolo?!" Sotul-ghid: "Hai, ca o sa fie interesant!" OK, zic, hai sa mergem, poate vedem cum se fabrica berea sau ceva. Am mai vizitat noi cateva berarii la viata naostra, dar niciodata un "beer farm", nici nu stiam ca exista asa ceva. Pai normal, pentru ca nici nu exista. Pe masura ce ne apropiam noi, constatam ca de fapt mergeam la "Bear Farm" (Veresegyházi Medveotthon). 

Doamne, ce am mai ras de sotul-ghid si engleza lui "dupa ureche". Dar ne-a placut la ferma de ursi si lupi si rasi. Am stat la un gard distanta de niste ursi mari, dar simpatici. Am asistat la o cearta intre lupi, a fost un pic infricosator, am admirat un ras care dormita in soare cu burtica in sus. A fost foarte fain, multumim sotului-ghid-vorbitor de limba engleza (nu prea). 

Si desigur, inainte sa plecam din Budapesta, ne-am facut plinul de ardei umpluti cu varza, murati. Si ardei simpli, tot murati, dar tot picanti. Mananca sotul meu ardei din astia, de ar fi in stare sa se duca pana in Ungaria doar pentru asta. 

Am mai vazut cateva locuri dragute si am mancat bine in Budapesta, inainte sa multumim pentru primire si pentru Formula 1 si sa ne pornim spre casa, cu inima si mintea pline de atatea lucruri noi si experiente super. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

 

Imprejurimile Ploiestiului

Cand nu vrei sa stai in casa, dar nici nu vrei sa calatoresti prea mult, te duci spre Ploiesti. 

Si gasesti asa: 

Dealurile si viile frumoase de la Seciu

Si te opresti sa si mananci in zona, pentru ca linistea te cheama si te imbie. Si mananci o ciorba de perisoare extrem de buna si friptura de cerb. Initial nu eram hotarati sa luam, dar bine am facut, pentru ca chiar a fost gustoasa. Si papanasii au fost buni, dar nu ca la tanti Maricica, aici in Bucuresti, unde mancam noi de ani de zile si nu am reusit sa egalam gustul in niciun alt loc. 

Si apoi mai calatoriesti prin tinutul Prahovei si ajungi la Boldesti-Scaeni, unde descoperi ca avem si noi Statuia Libertatii. Pana anul trecut cand am facut aceasta calatorie, nu am stiut ca exista o astfel de statuie la noi in tara. Chiar daca o replica mica si cam chinuita de vreme, exista si cred ca ar fi un punct de atractie, macar de amuzament, daca lumea ar sti de ea. 

Si la final de calatorie, dupa ce ne-am chinuit aproape o ora sa gasim un loc de parcare (ca sa aflam apoi ca se putea parca si in curtea gradinii zoologice), am ajuns la Zoo la Bucov. Nu sunt prea multe animalute, insa cum am mai spus de atatea ori, noi suntem fani orice zoo si am vizitat-o si pe aceasta cu drag. 

Asa ca daca vreti sa petreceti o zi aproape de Bucuresti si sa vedeti locuri faine, aveti aici cateva sugestii. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Tezaurul de la Pietroasele si Crama Apogeum

Ne duc des drumurile prin Buzau, asa ca ne-am gandit ca ar fi interesant sa tragem un pic de volan si sa vedem ce are tara noastra de oferit la 2 pasi de noi. Si am ajuns la Monumentul "Closca cu puii de aur". Nu am stiut, spre rusinea mea, ca exista un monument in locul unde a fost descoperit Tezaurul. Si este intr-o zona absolut superba, unde am vazut ca se merge si la camping, dar si doar de plimbare, pentru ca e loc de limpezit mintea si incarcat cu energie din cea buna. 

Pe drum pana aici, am vazut intr-o curte multe sculpturi din piatra si am decis ca la intoarcere sa vedem despre ce e vorba. Este vorba despre un domn destul de in varsta care toata viata lui a avut acaesta pasiune de a da viata pietrelor si a le transforma in ce simtea el cand punea mana pe bucata aceea de piatra si pe dalta si ciocan. A fost si pe la televizor acest domn super simpatic si are si cont de facebook. Mesterul Moaca ii spune, daca aveti curiozitatea sa il cautati. Are poarta deschisa pentru oricine vrea sa ii admire lucrarile, nu cere niciun ban pentru asta, iar daca il prindeti in toane vesele, va lua si acordeonul si va va canta cateva cantece de petrecere. Ca daca ai rabdare sa stai sa il asculti, afli ca in afara de sculptat, el in tinerete a mai cantat si pe la petreceri de oameni de seama. Super simpatici si nea Ion Moaca si sotia dumnealui. Las aici cateva din operele lui:

   

Si pentru ca tot eram in zona, am mers si pana la Crama la Apogeum. Noi nu suntem mari bautori de vin, insa am invatat ca la o masa mai speciala, inlocuiesti bine-cunoscuta bere cu un pahar de vin. Si daca mai si stii ceva despre vinul respectiv, cu atat mai bine. Ei, dar nici aici nu a fost bine din prima, pentru ca eram cu copila si cum ea nu are voie sa bea vin, cum sa o convingem noi sa facem turul cramei si sa mai facem si o degustare de vinuri? Ei bine, multumim domnului care ne-a facut degustarea, ca asa povesti frumoase a spus si asa a stiut sa o implice si pe copila cu mirositul vinului si dat cu parerea despre culoare, incat a fost o dupa-amiaza super reusita, de unde sigur ca am plecat si cu cateva sticle de vin. Si de atunci am mai fost de cateva ori si ne vom tot duce, caci odata ce ai descoperit ca se poate si altfel, e pacat sa nu insisti cu lucrul cel nou si frumos. 

Asadar, iata ca avem mereu ceva nou de vazut si invatat, chiar langa casa. Trebuie numai sa mergem pana acolo. Ne mai ducem. Multumim!

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!

Targoviste

Intr-o zi de sambata cand chiar nu aveam nimic planificat, am decis sa mergem sa vedem Cetatea de Scaun. Mare ne-a fost dezamagirea sa gasim totul in renovare. Am intrat in curtea interioara si ne-am plimbat putin pe acolo, dar cat sa stai printre schele? Greseala noastra, ca nu ne-am interesat dinainte. 

Dar nu ne-am lasat, daca tot am ajuns pana aici, trebuie sa gasim noi ceva de vizitat. Asa ca ne-am dus la Gradina Zoologica. Normal ca am gasit si aici zoo si normal ca am si vizitat-o. Iata:

Si dupa ce am terminat de vizitat zoo, ni se cam facuse foame. Asa ca despre Targoviste voi povesti despre mancare. Pentru ca a mancat copila supa crema de conopida ca si cum era ultima portie din lume. Ca sa intelegeti, copila mea nu mananca supa. Nici crema, nici simpla, nici de niciun fel. Dar a mancat aceasta supa cu mare pofta si placere. Am mai mancat si obrajori de vita cu ceva dulceata si niste cartofi copti cu smantana si am baut si o limonada extrem de gustoasa. Si carne la garnita cu cartofi si usturoi, cat sa compenseze toata dezamagirea ca nu am vizitat Ceteta. 

Eu v-am zis ca noi gasim bucurie pe unde ne ducem. De data asta, la Targoviste, am gasit bucuria in farfurie. Nu-i rau, sa tot fie astfel de bucurii. A fost o zi de sambata placuta, poate ne intoarcem sa vedem si ce ne-am dus sa vedem 😀. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Grecia - 2021

Plecarea in Grecia a fost total neplanificata si neasteptata. Dar asa de binevenita. Pregatita in 2-3 zile, a fost una din cele mai faine excursii la mare. Nu am stat deloc intr-un loc, am vizitat plaje si locuri faine, unele vazute cu cativa ani in urma, altele acum descoperite. 

Prima oprire a fost in Salonic (Thessaloniki), sa bem o cafea, ca prea eram plecati de cu noaptea-n cap. Am lasat masina, cu chei cu tot si cu toate bagajele intr-o parcare "privata" a unor baieti la o straduta distanta de faleza. Normal ca ne-a fost un pic teama, dar ce era sa facem? Unde sa lasam masina?! Stati linistiti, am ajuns la destinatie cu absolut toate bagajele si masina intregi. Ne-am plimbat pe faleza, ne-am luat putin soare si am pornit spre cazare. 

Detalii prea multe nu voi da despre ce am mancat si ce am baut, voi lasa pozele sa vorbeasca si va recomand cu mare drag oricare din locurile vizitate de noi, fiecare a avut ceva altfel, ceva care ne-a ramas in suflet si ne-a umplut mintea cu frumos. 

Am inceput cu Psakoudia, unde am si fost cazati. In Sithonia am mai fost cu ceva ani in urma, dar in Nikiti. Am ajuns si anul asta, va voi arata. 

In Psakoudia am mancat cea mai buna musaca de legume (stiu, am zis ca nu spun de mancare, dar n-am cum), la o terasa fix pe plaja, cu briza in par si valurile creand cea mai buna muzica de savurat marea. 

Mega Portokali Beach:

Platanitsi Beach:

Siviris Golden Beach. Aici un paraias se varsa in mare si crea locul perfect de joaca pentru copii. Si am admirat cactusii mult timp, si ma tot intrebam ce se face cu acele chestii rosii care parca ma chemau sa le zgandar un pic. Am aflat 1 an mai tarziu, se mananca si sunt si foarte gustoase 😋. 

La Stavronikita Beach am ajuns greu. Am mers printr-o padure, peste dune de nisip si ai mei ma tot speriau ca pe jos sunt urme de serpi. Si cand intr-un final am ajuns, am constatat ca am uitat ceva la masina, nu mai stiu ce, dar stiu ca a fost musai ca cineva sa faca drum intors la masina. Din nou, nu am fost eu. Norocoasa mai sunt. Am stat aici o zi intreaga, cu o apa impecabila, limpede, curata si mai ales, spre bucuria mea, mergeai in larg minute bune si apa tot nu trecea de genunchi. Si era si aproape pustie, ceea ce a dus-o extrem de aproape de perfectiune. 

Am ajuns din nou in Nikiti, dar doar sa mancam, sa ne plimbam putin pe plaja si sa admiram un apus absolut minunat. Si pe Poseidon. 

Am fost si la o plaja ceva mai salbatica, atat de salbatica incat nu era chiar nimeni. Asa incat nu am stat nici noi, prea era pustie. Dar la Agios Mamas Beach ne-am intalnit cu aceste fiinte dragute si tot am plecat au ceva frumos:

Si am mai vizitat si un sit arheoloic, Olint, unde atractia principala era un mozaic. Si pe drum pana acolo am gasit un smochin si nu mai voiam sa ma dau dusa de langa el, asa smochine gustoase eu nu am mai mancat pana la cele de la smochinul meu din curte, care a inceput sa rodeasca de un an. 

Si inca o plaja, asa de final, respectiv Tigania Beach:

Doamne, cate locuri frumoase sunt pe pamantul asta. Vreau sa le vad pe toate. Cum sa fac oare?! 😀

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!