Ultima zi din week-end-ul la Milano am decis sa o dedicam frumosului orasel Bergamo.
In general, noi suntem destul de bine organizati. Pana acolo incat eu uneori stabilesc orele de plecare, vizitare, sosire etc. Aici la Milano ne-am lasat in voia turismului. Adica aveam o idee cu ce am vrea sa vizitam si ne-am facut traseul doar astfel incat sa nu trebuiasca sa trecem de 5 ori prin acelasi loc. In rest, nu am fost chiar atat de rigurosi. De aici si plecarea catre Bergamo, incurcata fiind ea inca de dimineata.
Am pornit dimineata devreme, sa avem toata ziua la dispozitie. Si am luat-o pe traseul tramvaiului ce urma sa ne duca in statia de autobuz pentru Bergamo. Pana la urma am mers le jos, 3.5 km la pas cam rapid, ca pana ne-a prins tramvaiul din urma mai aveam o statie si jumatate. Doar ca ajunsi la statia de autobuz, ce sa vezi?! Trebuia rezervare, care nu se putea face decat cu minimum 24 de ore inainte. Mai era si varianta tren, dar faceam inca o ora pana la gara, deci faptul ce ne-am pornit dis-de-dimineata nu ne ajuta prea tare. Asa ca a decis calatorul meu sa se milogeasca la domnul sofer (Sa traiasca, Domn Sofer, ca ne-a dus si ne-a intors si nu ne-a lasat pe jos!!!). Si nu ne-a lasat dragul de om bun. A incercat sotul sa ii explice in engleza lui, dar fara engleza domnului sofer (o boaba nu stia omul acela bun) ca nu avem bilete, ca avion, ca platim cash in autobuz, ca Bergamo. Si ne-a dus Domn Sofer, fara bani si am si ajuns la Bergamo la timp. Multumim, vesnic recunoscatori! 🙌.
Si am ajuns la Bergamo. Prima oprire, o brutarie. Chifle calde, painea lui Dumnezeu, la propriu 😀. Urmatoarea oprire, inghetatarie. Urmatoarea, o patiserie, unde am mancat polenta. Da, este o prajitura din malai, initial nici nu am vrut sa gust, dar apoi am vrut sa o cumpar pe cea mai mare si sa o mananc pe toata deodata.
Dar nu doar am mancat in Bergamo, desi asa ar parea. Am si vizitat. Alta Citta cu Piazza Vecchia. Am stat acolo mult timp, era soare si frumos si oamenii iesisera sa se bucure de clipe impreuna.
Basilica Santa Maria Maggiore m-a lasat fara cuvinte. Ai mei au ales sa savureze o inghetata si o cafea in piata, eu am stat mult timp sa admir frumusetea din jur. Nu am urcat in Turnul Campanone, nu a fost chip sa ii conving pe ai mei. Si nici pe mine nu m-au lasat, "ca nu avem timp, daca vrem sa vedem tot ce ne-am propus". Am fost, desigur, un pic trista, dar m-am supus. L-am admirat pe dinafara si hai mai departe.
Am vizitat Cetetea, am mai intrat in niste bisericute (tot eu, ai mei nu si nu, ca au vazut destule. Lasa, ca mie imi place sa imi umplu sufletul cu frumos si liniste!). In orasul nou, am dat peste un targ cu produse artizanale, ne-am luat si noi cate ceva, bineinteles si am stat intr-o piata sa ascultam o solista romanca cum se straduia sa adune cativa banuti. Nu prea i-a iesit, dar fara sa fiu rautacioasa, nici cu vocea, dar nici nu dansul nu avea nicio treaba. Si colac peste pupaza, mai canta si in romana, de unde sa inteleaga oamenii aia ceva?!
Si pentru ca se pare ca la noi Bergamo este despre mancare, am fost la un restaurant/bar mega smecher cu cei mai primitori oameni din lume si am mancat tiramisu adevarat. Atat am vrut sa spun!
Minunat oras, ne-a placut tare mult! Multumim!
La revedere, Bergamo. Poate pe curand! Asa ne-am luat ramas-bun:
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu