Arbanasi si imprejurimi - 2020

Bulgaria are tare multe locuri faine de vizitat. Tot am auzit de Arbanasi si l-am pus pe harta de vizitat intr-un an. Oraselul in sine dragut, linistit, mai pe traditional asa. Am stat la o cazare super faina, cu o priveliste absolut minunata asupra unei vai superbe. 










Am mancat extraordinar de bine, si la cazare, si la cateva restaurante din orasel. Au oamenii astia un talent si o indemanare la pregatit mancarea, incat de fiecare data cand ma intorc de la bulgari, mi-e si teama sa ma cantaresc 😀. 

Dar cum noi nu suntem invatati sa stam intr-un singur loc, sa va povestesc despre cele cateva zone vizitate. Am fost in Gabrovo. Nu e mare lucru de vazut acolo, dar au un muzeu al umorului foarte fain. Am petrecut ceva timp aici, ne-am amuzat si ne-am descretit fruntile. 





Am vizitat apoi muzeul satului din Etar. Doamne, ce frumos! Si ce gososi bune am mancat. Si ce oameni faini am intalnit. Erau ateliere unde faceau mesterii lucruri in fata vizitatorilor. Era un domn in varsta atat de cald si bun, incat am luat chestii de la dumnealui doar de dragul lui. Si tare mare bucurie ne-a facut sa ii vedem zambetul si sa incercam sa ii ascultam povestile (nu prea vorbea decat bulgara, iar noi deloc, dar cumva ne-am inteles). 




In alta zi, am facut excursii montane. Am mers pe culmi de munti, am urcat si am coborat, ne-am plans ca nu ne mai tin picioarele si am fost un pic tristi cand am ajuns la cascada mult asteptata ca sa gasim doar un firicel de apa. Dar un turist roman care se pare ca venea acolo des ne-a aratat poze cu cascada fix cu un an in urma si era spectaculoasa. Oricum, drumul pana acolo a fost tare frumos, solicitant, dar frumos si a meritat, chiar daca cascada era micuta. 


Este vorba despre Canionul si Cascada Emen. 

Dar am ajuns si la o cascada ceva mai maricica, tot cu niste peisaje absolut superbe. Unde ma urcat pe niste versanti pe care nu ma credeam in stare sa ii urc. Dar a urcat intai curajosul meu si a zis ca vine sa ne spune daca se poate inainta sau nu. Dar a fost prins de peisaj si a uitat sa mai vina. Sau mi s-a parut mie ca prea dureaza mult pana vine, asa ca ne-am pornit noi dupa el. Frumos am vazut. Doamne, ce are natura de oferit!!! Incredibil. 


Asta a fost Cascada Hotnitsa. 

Dupa atata urcat si coborat si admirat, ni s-a facut si un pic de foame. Si am mancat in Treavna. Un orasel (satuc?!) foarte fain, cu o multime de cladiri frumoase, cu mancare buna si oameni primitori. 



Si cum exploratul este activitatea noastra preferata, am mai gasit o manastire foarte frumoasa, respectiv Sokolski Monastery:




Si am mai gasit si Monumetul Libertatii de pe muntele Chipka si Monumentul lui Emanuil Nikolaevich Meschersky. Sa va spun ca dupa ce ma urcat toate scarile pana sus la monument, am constatat ca am uitat portofelul in masina si nu avem cu ce sa platim intrarea? Initial am vrut sa renuntam, sa nu mai intram deloc, dar nu aveai cum! Am ajuns pana aici, hai sa intram. Nu mai stiu care a fost eroul care s-a dus la masina dupa portofel (dar sunt cam sigura ca nu am fost eu), dar cert este ca am intrat si am vizitat.  




Si am mai vizitat un loc tare frumos, unde un ghid foarte pasionat ne-a povestit despre Pestera Orlova Chuka. Initial ne indreptam direct spre granita, am considerat ca vizitaseram destul, insa tare bine am facut ca am oprit si aici. Va las pe voi sa vedeti, noua ne-a placut tare-tare. 



Si am mai fost si la Veliko Tarnovo, dar despre asta fac o postare separata, ca vreau sa il prezint comparativ: iarna si vara. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu