Stiu, e ciudat sa vizitezi asa destinatie. Insa copila mea este foarte pasionata de al doilea razboi mondial si a citit o sumedenie de carti, mai ales memorii despre ce s-a intamplat acolo. Motiv pentru care, una din dorintele ei cele mai arzatoare a fost sa ajunga la Auschwitz.
Am planificat o calatorie care includea aceasta destinatie in 2019, insa a venit pandemia si am anulat tot. Atat de mare a fost dezamagirea copilei mele, incat am decis impreuna cu sotul meu ca trebuie sa gasim un moment sa o ducem. Si a fost si surpriza, nu a stiut unde mergem decat cu 2 zile inaintea plecarii. Stiu, din nou, ca e ciudat sa pregatesti asemenea surprize copilului tau, insa va rog sa ma credeti ca bucuria ei nu a fost doar autentica, dar cu adevarat imensa cand a aflat ca in sfarsit mergem. Desigur, ne-am facut griji ca va fi impresionata de ce va vedea, mai ales avand bagajul de cunostinte acumulat si deja fiind suficient de mare cat sa isi formeze propriile opinii. De fapt, sincer vorbind, si pentru noi, adultii, imi faceam ceva griji despre cum vom reactiona. Stiind ce s-a intamplat acolo, nu ai cum sa ramai indiferent si sa vizitezi locul ca orice alta destinatie turistica.
Am ales sa luam tur ghidat. Exista si varianta la liber, te duci tu si vizitezi dupa cum vrei. Insa am considerat ca e mai bine sa ne si povesteasca cineva ce si cum. Si a fost mai bine asa, am mai aflat si lucruri noi. Si unele lucruri ni le-am clarificat, caci le stiam altfel decat ni s-au prezentat la fata locului.
Nu pot sa povestesc prea multe despre acest loc, este incarcat de istorie si sunt de parere ca cine a citit macar o carte despre loc si evenimentele petrecute aici, trebuie sa il vada macar o data in viata. Trebuie sa intelegem ca aceste lucruri s-au intamplat in istoria recenta si sa invatam sa nu le mai repetam niciodata.
Am vazut filme si fotografii, am citit in carti si cand am ajuns sa vad cu ochii mei, emotia a fost mare. In unele block-uri, erau mii si mii de obiecte personale ale celor care au fost acolo: ochelari, geamantane, incaltaminte, binecunoscutele uniforme vargate, chiar si vesela. Nu am putut sa le fotografiez, desi nu era interzis. Insa mi s-a parut o invadare prea mare a spatiului privat al acelor oameni, care oricum au avut prea mult de suferit. Se gasesc poze pe internet, se pot vedea acele imagini in filme documentare, am ales sa raman cu ele doar in minte si in suflet.
Am vazut block-urile unde aveau loc experimentele medicale, am vazut camera de gazare si crematoriul. Am fost si la Auschwitz si la Birkenau si chiar daca unele cladiri nu mai sunt in pcioare, istoria este acolo si incarcatura emotionala apasa greu. Sa stai in fata zidului mortii si sa stii ce reprezinta, nu poate lasa pe nimeni indiferent. Sa vezi vagonul acela si sa nu incerci sa iti imaginezi ce au simtit oamenii aceia, sa vezi inscriptia de la intrare "Arbeit macht frei" si sa nu te cuprinda fiori, sa mergi pe aleile acelea si sa stii ca acolo a fost numai suferinta si chin .... Este greu, este insa parte din istoria noastra si trebuie sa o stim, ca de inteles, nu stiu in ce masura sunt eu, personal, sa inteleg, cu putinele informatii pe care le am si mai ales, trecand prin filtrul personal si emotional. Insa incerc.
Las aici cateva imagini, comentariile suplimentare sunt de prisos.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu