Zator - Energylandia - 2022

Anul acesta am mai intreprins o calatorie-turneu, al carei obiectiv principal a fost Auschwitz (dar despre asta, intr-o alta postare). 

Si pentru ca eram cu masina si cum eu sunt mama organizarilor, am decis ca daca facem un efort (respectiv sa ne trezim la 4.30 dimineata, ca la 5 sa fim deja in drum spre Polonia, din Szeged pornind), putem sa prindem cateva ore la acest parc de distractii. Vazusem pe Facebook la o prietena ca tocmai ce fusese cu o saptamana inaintea calatoriei noastre si cum fiica mea este "roller-coaster fan", am inclus Zator pe lista de opriri. 

Pentru ca timpul era scurt, ne-am dus cu lectiile facute de acasa. Ma rog, de pe drum. In sensul ca a trebuit ca alegem 5 bazaconii in care sa se dea copila, impreuna cu tatal curajos. Eu am zis din capul locului ca POATE ma dau intr-una singura, si aia sa nu ma intoarca cu capul in jos. 

Ajunsi la minunatul parc de distractii, fix cum intri, in dreapta, te intampina acest Hyperion cu o inaltime de 77 m si o viteza de peste 140 km/h. Cu entuziasm si bucurie, s-au pornit curajosii mei catre roller-coaster. 

Cam asa arata, mie imi era teama numai cand ma uitam, nicicum sa imi treaca prin minte ca as putea vreodata sa ma dau in asa ceva. Don't get me wrong, incerc chestii, m-am dat la Paris in Gradinile Tuileries in "La Boule" si am sarit cu parasuta la Tuzla, insa roller-coaster-ele nu sunt printre activitatile mele preferate.  

Odata cursa terminata, tatal curajos a zis "In urmatorul te dai tu, am nevoie de o pauza!". Si cum mama-leoaica a decis sa nu lase puiul singur, orice ar fi, ii zic sa aleaga unul "mai normal" si ne asezam la rand la Zadra. Ati avut vreodata sentiment de instant regret?! Eu da, cand a pornit aceasta masina a torturii. Te urca mai putin decat Hyperion, adica doar la 63 m si viteza e doar de 120 km/h, insa te tin in scaun doar o centura si o bara de protectie in dreptul mijlocului. Fara bare la umeri, fara nimic. Cand am ajuns sus si s-a pornit masinaria terorii pe panta ingrozitoare, viata mea a ramas acolo sus, iar eu nu am mai simtit scaunul sub sezut pana nu s-a oprit masinaria. Nu mai spun ca nu numai ca m-a intors cu capul in jos, dar am avut senzatia ca am stat numai cu capul in jos. Curajoasa mea zice "A fost mai nasol decat la primul". Dar ce bine!!! Eu fix asta imi doream. 

Asa arata ce aveam sa aflu ulterior ca este cel mai inalt "Rocky Mountain Construction" din lume, in care, desigur, m-am dat eu. 

Ei s-au mai dat apoi in altele 2, la fel de nasoale, dar cu ceva mai multe protectii. M-am mai dat si eu in roata de panorama, de acolo am si vazut masinaria torturii in toata splendoarea ei si restul parcului. 

Ultimul pe lista si cum curajosul iar avea nevoie de o pauza, a trebuit sa ma dau tot eu, a fost Speed. Si despre asta am aflat mai tarziu ca este cel mai inalt si cel mai rapid water roller coaster. Ce bine ca m-am dat eu in cele mai "smechere"! 

Anyway, a fost o experienta interesanta, care s-a finalizat cu 3 ametiti (la propriu) alergand uzi (2 dintre ei, caci la "aterizare" cu Speed, pe mine m-a udat din cap pana in picioare, iar pe copila doar jumatatea stanga) pana la masina, unde ne-am schimbat la piele (da, posibil sa ne fi vazut careva lenjeria intima, dar nu aveam cum sa urcam asa in masina, curgea apa siroaie pe noi) si apoi sa vezi viteza, ca la Auschwitz intrarea era la ora fixa, nu ne asteptau pe noi sa ne dam jos din carusel. 

Cu totul, a fost o experienta interesanta. Nu stiu cand si daca ma mai urc in astfel de masinarii, ramane de vazut. Nu sunt mare fan, dar parca nici nu as lasa copila sa se dea singura, cand tatal curajos chiar nu mai poate. Nu e ca pot face ceva, dar macar sa fiu acolo langa ea. Sa speram insa ca si urmatoarele astfel de experiente sa fie lipsite de orice incidente si pline numai cu adrenalina si voiosie. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!