Viena - 2018

Ne-am intors la Viena dupa 5 ani, pentru ca, asa cum am spus, copila nu vizitase impreuna cu noi acest oras minunat. Era prea mica atunci cand am fost noi prima data si piciorusele ei mici nu ar fi facut fata la kilometrii parcursi de noi in pas aproape alergator. 

Dar ne-am intors si de data asta a fost si pentru noi un pic mai relaxat, caci am mers cunoscand deja traseul, stiind ce vrem sa vedem cu prioritate si avand si itinerariul un pic mai bine asezat. 

Asa ca am inceput, desigur de la Catedrala Sf. Stefan. Si cand spun ca am inceput, ma refer, desigur, la urcatul in turn. Caci asa cum am mai mentionat, noi cam peste tot pe unde ajungem, trebuie sa gasim un turn cu o scara in spirala si sa il urcam. Asa am facut si aici. Dar, dupa ce am urcat, am si coborat. In catacombe, pentru ca altfel nu scapam de copila. 

Am admirat si Opera, si pe zi, dar si luminata pe noapte si ne-am plimbat si pe Karntner Strasse, tot asa, si pe zi, si pe noapte. Am fost la Hofburg si la Palatul Belvedere, am trecut de multe ori pe langa Primarie, caci in drum spre cazare treceam fix prin fata ei, am vazut Parlamentul si ne-am urcat, din nou, in Donauturm (adevarul este ca eu nu m-am mai urcat de data asta, o data mi-a fost de ajuns). Am admirat Karlskirche si Teatrul National. 

Am fost in Naschmarkt si am mancat masline rosii si verzi (dar nu masline verzi cum le stim cu totii, ci de un verde intens) si ne-am plimbat prin Museumsquartier si ne-am minunat de Hundertwasserhaus. Si am poposit cred ca spre 2 ore in Biblioteca Nationala, care era printre primele pe lista copilei de vizitat. Daca nu am facut aceasta mentiune inca, o spun acum: sunt cea mai norocoasa mama din lume, caci copila mea citeste. Este pasionata de carti si le vrea pe cele clasice, pe hartie, nu pe tableta/telefon/laptop. Citeste orice si cred ca deja are mai multe carti citite decat mine. Si asta nu poate decat sa ma bucure si sa ma faca super mandra. 

Revenind la Viena:

Am fost la Prater. Curajosul s-a dat in toate roller-coaster-ele. Norocul lui ca pentru unele nu avea copila inaltimea necesara, insa nu a scapat de cel cu cercurile olimpice si, mai mult decat atat, a vrut copila fix in primul rand. A zis ca nu l-a auzit niciodata pe tati injurand atat. 

Si tot la Prater am fost la Muzeul Figurilor de Ceara. Am zis si in alta postare, unde este Muzeul Figurilor de Ceara, suntem si noi. Ii place fantastic copilei sa se pozeze cu fiecare statuie si sa alerge de la un personaj la altul, cu emotia descoperirii. Frumos la muzeu, ne-a placut, mai vizitam si in alte locatii. 

Si, desigur, am fost la Schonbrunn, am urcat la Gloriette si apoi ne-am dus la Zoo, unde am stat pana cand am simtit sau, mai bine spus, nu am mai simtit picioarele. Copila se bucura de orice zoo la care mergem, fie ca e una cu foarte multe animale, fie ca sunt numai cateva. De cand era mica are aceasta bucurie si incercam sa vizitam toate gradinile zoologice de pe unde ajungem. Uneori e incomod, ca aceasta pasiune a ei consuma mult timp, timp in care am putea poate vizita altceva sau face o alta activitate, dar pana acum, ne-am organizat asa incat sa includem si Zoo pe lista de obiective de vizitat. Asa ca am vizitat Zoo de la Sconbrunn pana cand s-a inchis si noi tot am mai fi stat. Dar "ne-am razbunat" a doua zi, cand ne-am dus la Aquarium si am stat si acolo multe ore. Si am fost si la Schmetterlingshaus. Nici nu se putea, acolo este punctul meu sensibil, deci trebuia sa ajungem. Culmea e ca de acolo copila si-a luat ca amintire un liliac😯. 

De mancat, a fost clasic, schnitzel, apfelstrudel, dar si street food, care chiar a fost buna. Si am avut noroc si de vreme buna si de oameni prietenosi, asa incat am avut o excursie tare frumoasa la Viena. Am scris mult, dar asta pentru ca a fost tare fain si ne-a placut tare! 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!