Asa cum am spus, de obicei calatoriile de vara sunt si cu mare, iar cele de ziua sotului sunt pe la noi prin tara, in general in zona montana.
Asa ca in acest an am decis ca trebuie sa vedem si noi minunatele creatii ale lui Brancusi de la Targu Jiu. Si ne-am pornit catre acolo. A fost, intr-adevar, o excursie foarte reusita.
Am vizitat complexul de monumente, cu ceva parere de rau ca nu am ajuns mai devreme in viata. Ne ducem peste tot in lume sa vizitam, insa lasam la urma tara noastra. Care, trebuie sa recunoastem, este tare frumoasa. Dar mai e de lucrat la accesul catre aceste frumuseti, ceea ce ar creste semnificativ numarul de turisti. Anyways, trecand peste, mi-a placut la Targu Jiu.
 |
 |
 |
Am vizitat si Casa Muzeu Constantin Brancusi din Hobita, ca tot eram prin zona. Tin minte ca m-a intrebat copila cum putea Brancusi ca isi faca operele de arta in casuta aceea mica si unde isi tinea televizorul (sau ceva gadget din asta). Era mica pe atunci si tare simpatica. Acum a crescut 😀.
Tot in zona fiind, am vizitat Manastirea Tismana. Atata liniste, atata pace, atata bunavointa din partea oamenilor. Exact cum ar trebui sa fie intr-un loc ca acesta. Era o doamna la intrarea spre manastire care vindea diverse obiecte facute de mana ei. Nu am luat decat un borcan de dulceata de afine, dar atat de bun ce a fost, ca pana la cazare jumatate din el trecuse binisor de papilele noastre gustative.
Oprirea de cazare a fost in Baia de Fier, chiar vis-a-vis de iesirea din Pestera Muierilor. Aveam sa descoperim de-a lungul anilor ca avem o copila pasionata de pesteri. Ii place sa descopere, sa exploreze, daca avem tur cu ghid pune o sumedenie de intrebari, cea mai mare parte din ele chiar pertinente. Desigur ca am vizitat aceasta pestera si mare distractie a fost cand a trebuit sa facem mersul piticului, ca sa ne strecuram pe culoare inguste si joase. Am avut un moment de teama, cand un stol de lilieci, deranjati probabil de prezenta noastra, a decis sa ne "atace". Am crezut ca se va speria copila, insa se pare ca mai speriata eram eu, ea era tare amuzata.
 |
Nu mai stiu de ce nu am poze si din inteior, dar stiu ca si aici, la iesirea din pestera, am gasit un om bland care vindea, printre altele sirop de muguri de pin. Pai in perioada aceea deveniseram mari amatori de clatire americane, asa ca ghiciti ce am facut? Am luat o sticla cu sirop si imediat ce am ajuns acasa, am inlocuit siropul de artar cu cel de muguri de pin si a fost ceva de mare inspiratie. Ne-a placut extraordinar.
Tot in excursia asta am fost si la Polovragi. Sincer, ne-a placut mai mult la Pestera Muierilor, dar si aceasta este frumoasa. Am petrecut ceva timp pe acolo si am savurat o dupa-amiaza insorita de toamna.
Avem o tara tare frumoasa, pe care trebuie sa o cunoastem si sa o exploram. Sunt atatea de vazut, ca nici o viata de om nu ar ajunge. Alegem insa locurile pe care le consideram deosebite si ne umplem mintea si inima cu frumusetea lor. Asa am facut si noi in excursia aceasta si tare bine ne-a fost.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu