In vara anului 2016 am decis sa stam prin tara. Ne plac excursiile-turneu si vrem sa descoperim cat mai multe locuri, insa in acel an a trebuit sa ramanem cat mai aproape. Dar asta nu a insemnat ca nu am avut un traseu tare frumos, despre care va voi povesti chiar acum.
Am inceput cu Valea Zanelor. Era la inceput, abia se construiau casutele din poveste, insa deja devenise o atractie turistica importanta. Si frumusetea locului justifica faima si dorinta de vizitare. Este ceva inedit, frumos si poate la un moment dat vom poposi acolo si peste noapte, pare o experiente interesanta. Acum a fost doar de vizitat si de incarcat mintea cu frumos si plamanii cu aer curat. Am poposit mult pe malul paraiasului, ne-am bucurat de zumzetul copiilor si de admiratia vizitatorilor. Nice!
 |
|
Ne-am continuat drumul cu oprire de o noapte la Sibiu. Aici am nimerit ceva festival. Dupa ce ne-am plimbat cat ne-am plimbat prin oras, am gasit o masa, la o terasa, cu vedere fix spre scena principala. Singurul motiv pentru care am plecat la culcare a fost ca se terminasera activitatile festivalului, ca noi tare bine ne simteam. A dansat copila mea (ea e si mare dansatoare, poate nu v-am spus), incat la un moment dat ochii nu mai erau indreptati spre scena, ci spre incercarile ei stangace de a tine ritmul dansului. A dansat cred 2 ore in continuu (si chiar nu exagerez), de a trebuit tatal salvator sa o duca in brate pana la hotel. Multumim, Sibiu, pentru aceste momente!
Dupa o noapte cam zbuciumata la Sibiu, caci in hotelul unde am fost cazati a fost o nunta imensa, urmatoarea oprire a fost Alba-Iulia. Deja copila incepuse sa invete ceva istorie, ii mai povesteam si noi, asa incat vizita la cetate a lasat amintiri frumoase si poze la fel.
 |
|
 |
|
Si cum noi nu stam numai pe asfalt, caci locuri minunate gasesti mai ales cand te abati un pic de la drumul clasic, fiind oarecum in zona, ne-am dus, desigur si la Ghetarul Scarisoara si la Pestera Ursilor. Eu le mai vizitasem cand eram in liceu, in timpul unei tabere (sa-i dea Dumnezeu sanatate unui coleg, ca am alunecat pe frunzis si m-am dus in jos pe versant vreo 15 metri, printre copaci, pana s-a prins colegul meu ce se intampla si a fugit dupa mine sa ma opreasca. Pfuuui, ce experiente!!!). Copila desigur ca s-a plans ca o dor piciorusele ei mici, insa cu mici ajutoare (a se intelge bratele lui tati salvatoare), am ajuns la ambele destinatii. La Pestera Ursilor am avut ghid si ea zice ca chiar a vazut ursul ramas in tavan, pe care i-l arata domnul ghid. E frumos sa crezi si sa vezi ce crezi ca vezi. Ne-au placut ambele pesteri, multumim!
 |
|
 |
|
Am fost si la Salina Turda si ne-am amuzat fantastic in camera ecourilor. Am vazut si barcute plimbandu-se pe lac, noi nu ne-am aventurat la asa experienta. In schimb, ca in orice salina in care paseste copila mea, desigur ca a trebuit sa o "guste" si pe aceasta. Asa face peste tot, cum ajunge, cum pune limbuta pe un perete, sa fie ea sigura ca chiar suntem in salina. Oare ce or zice cei din jur cand vad asa ceva? Eu, daca nu as fi mama degustatoarei, ce as zice daca as vedea un copil facand asta? Sper ca m-as amuza.
Si cum aproape toate vacantele au un sfarsit (fericiti cei ce au viata toata o vacanta), a trebuit sa ne luam ramas bun de la frumoasele meleaguri si sa ne indreptam spre casa.
Pe drumul de intoarcere, am gasit aceasta ciudatenie:
Este ceva deversor la Vida. Am ajuns greut la el, drumul nu era tocmai bun, o parte din drum am mers chiar pe un deal direct, nu era nici macar drum de tara, cum se zice. Si am trecut prin niste sate, unde parea ca timpul a stat in loc. Oameni linistiti, tihniti, care cred ca nu aveau nicio problema ca nu au decat "doua linii" la telefon sau mai stiu eu ce. Privelistea este minunata si chiar daca stiu ca este o palnie artificiala, tot a meritat drumul pana acolo.
Si la Gura Diham, ne-am zis sa ne oprim sa mancam, caci mergi, mergi, dar trebui sa mai alimentezi si masina, si calatorul. Asa ca ne-am oprit in peisaj de poveste, cu paduri ruginii si frumos. Si dupa ce am mancat, cand sa ne pornim catre destinatia finala, acasa, a inceput ninsoarea. Si ce daca era doar inceput de octombrie, nu ati mai vazut zapada asa repede? Ne-am bucurat de fulgii dansatori si ne-am asezat la drum catre casa noastra.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu