Intr-un week-end de vara senina, hai sa vedem ce ne mai ofera tara noastra de vizitat. Nu am fost niciodata la Prejmer si era musai. Bine am facut ce ne-am dus. Copila a fost mega incantata, i-a placut fantastic. Si-a achizitionat de acolo si un creion cu un Dracula in capat, pe care daca il strangi intr-un anume fel, i se bulbuca ochii. Il are si acum si inca ma mai sperii cand ii bulbuca ochii inspre mine 😮.
Desigur ca despre biserica fortificata sunt informatii pe internet si prin carti, timp sa ai sa le parcurgi pe toate. Dar fiind acolo, bucurandu-ne de ce vedeam, cuprinsi de zumzetul turistilor ca si noi, a fost o experienta tare frumoasa. Daca ati sti voi cat am stat noi sub aceasta poarta, avand tot felul de conversatii despre posibile scenarii cu ce s-a intamplat cu cei care au incercat sa intre nepoftiti .... Si copila inca nu incepuse sa citeasca prea multe carti de istorie.
De aici, am pornit la Sfantu Gheorghe. Acolo am si fost cazati, de fapt undeva la cativa kilometri distanta. A fost extrem de amuzant, ca a fost prima data cand am luat camera tripla la cazare si copila a avut patul ei. Seara, cand sa ne culcam, se pornise afara o furtuna ceva de groaza. Batea vantul, tuna si fulgera de nu am avut semnal nici la televizor. Bine, scopul nostru era sa ne odihnim, deci a fost numai bine. Doar ca, pe acest fundal de furtuna "speriecioasa", la un moment dat, in toiul noptii s-a auzit o bufnitura, foarte aproape, urmata de "Sunt bine!". Copila noastra cazuse din pat, draga de ea! Doamne, cat am mai ras. Nu era invatata cu pat de o persoana (acasa patul era ceva mai maricel, facut pe comanda, tocmai ca sa evitam astfel de evenimente, stiind ca se cam foieste noaptea). Ne gandeam ca ori se va supara pe noi ca am ras, ori va vrea sa doarma cu noi in pat. Insa ce sa vezi?! Pana ne-am potolit noi rasul, ea deja dormea la loc.
A doua zi am vizitat Brasovul, Biserica Neagra. Nu am poposit prea mult, caci il mai vizitaseram de cateva ori. Dar, ca de fiecare data, ne-a placut foarte tare. Mai mult am poposit in Piata Sfatului, sa alergam porumbeii, ca "uite, mami, le place sa se joace cu mine!". Sunt convinsa ca atunci cand au suflat in lumanarile de pe tortul de ziua lor, asta si-au dorit porumbeii, sa vina copila mea sa ii alerge o ora neincetat. Apoi, cand porumbeii pur si simplu nu au mai putut alerga, am pornit spre telecabina, sa vedem orasul si de sus. Ce priveliste minunata, sa tot stai sa te bucuri si sa te minunezi:
Si au urmat ore bune de distractie printre si cu dinozauri.
Si-n ultima zi am fost sa urcam cu telecabina la Sinaia. Am fost de atatea ori, dar tot mai vrem, aproape de fiecare data cand ajungem in zona. Ne place si tara noastra, are multe de oferit, incercam sa ajungem in cat mai multe locuri.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu