Anvers - 2015

La Anvers am mers special pentru Gradina Zoologica. Asta a fost targetul, cu greu ni l-am atins. Si spun asta pentru ca voi stiati ca Turul Frantei la Ciclism trece si prin alte tari? Ei bine, noi l-am prins in Anvers, in Belgia. Am pus harta sa ne ghideze spre Zoo, dar dupa ce ne-am invartit vreo 45 de minute ca sa tot dam de strazi inchise, am lasat masina intr-o parcare pe strada, unde ni s-a parut relativ aproape de Zoo si am decis sa mergem la pas, sa vedem ce se intampla. Si am aflat - ca e Turul Frantei si ca urmeaza sa treaca pe acolo ciclistii. Doar ca pana sa treaca ei, a fost mare spectacol mare, caci vreo 2 ore tot au facut parada sponsorii, membrii staff-urilor etc etc etc. 

Am primit diverse produse promotionale, am ascultat tompetele si muzicile din masini si ne-am bucurat de atmosfera de sarbatoare. Si spun sarbatoare pentru ca oamenii chiar erau pe strazi, imbracati festiv, birourile erau inchise, toate lumea se bucura de eveniment. Si noi impreuna cu ei. 

Cand au trecut ciclistii, va spun sincer ca nu cred ca am reusit sa fac o poza, ci ne-am bucurat de atmosfera si de faptul ca asistam la asa eveniment frumos. 

Cand a trecut bucuria Turului Frantei, am umblat un pic de strazi. Nu prea mult, caci 2 ore erau deja trecute cu parada, asa incat am mai reusit sa vedem Gara 

 Si sa surpridem cateva fotografii dragute de pe strazile adiacente:

     

Si apoi ne-am dus la Zoo, caci de asta am venit, nu?! Bucurie mare, am stat aici o dupa-amiaza intreaga, de ne-am imprietenit cu fiecare animalut in parte. Si ce frumos a fost!!! 

Am descoperit Okapi, un animalut care are picioare de zebra si corp cam ca al unui cal, insa ruda lui cea mai apropiata este girafa 😯. Am luat si pentru acasa, atat de tare ne-a placut. Caci de la fiecare zoo pe care o vizitam, plecam cu un animalut de plus. Aici a fost Okapi. 

Mult ne-a placut la zoo, am pozat si am admirat tot ce misca 😀

Bucurosi de vizita, asteptam cu nerabdare destinatia urmaroare!

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Bruges - 2015

Am ajuns in Bruges cu gandul la frumusetea locului. Am povestit inainte de a pleca cu cativa prieteni care fusesera deja in Bruges si care ziceau numai de bine si frumos. 

Unul dintre obiectivele principale pentru care am mers in Bruges a fost "Fecioara cu pruncul" a lui Michelangelo. Am vizitat-o si a fost ceva minunat. Stiind ca mainile unui om, la fel ca noi (dar nu chiar) au creat asemenea minune, nu am putut decat sa plec smerita capul si sa fiu recunoscatoare ca am trait asa ceva. Stiind cum a luat viata aceasta opera, am poposit indelung in fata ei si am multumit Universului ca mi-a dat prilejul sa ma bucur de ea. 

Ca sa intelegeti de ce am inceput asa - stiind ca opera se afla in Biserica Fecioarei, ne-am gandit sa ne imbracam corespunzator, sa nu intram in biserica in pantaloni scurti. Zis si facut, eu si sotul ne-am luat jeansi, copila fiind mica, am zis ca e OK sa mearga si in salopeta scurta. Noroc ca tineam mereu in portbajaj hanoracele si gecile, caci am plecat din Bruxelles de la 40 de grade si am ajuns in Bruges pe ploaie si maximum 20 de grade. Deci prima oprire, in ciuda aparentelor, nu a fost Biserica, ci un magazin de haine, de unde sa cumparam copilei ceva "cu craci". I-am gasit o pereche de pantaloni pe care i-a purtat pana cand i-au ramas scurti, atat de mult i-au placut. 

Gata pregatiti de vremea mai putin prietenoasa, hai sa pornim pe stradute. Am ajuns in Grote Markt si am urcat in Clopotnita Belfort van Brugge. V-am spus, da, ca vremea era cam urata?! Ei bine, batea un vant, de se misca turnul clopotnitei. Si nu exagerez. Erau turisti de-a dreptul panicati, cand simteau cum se clatina turnul. Noi nu, desigur, noi suntem cei mai curajosi :). 

Am vizitat Oud-Sint-Janhospitaal, am trecut Podul Bonifacius, am vazut Primaria, am admirat canalele (cand nu ploua cu galeata si puteam sa stam pe afara). 

Pentru ca vremea inca nu era prea prietenoasa cu turistii sau localnicii, la un moment dat am ales sa intram sa ne mai incalzim un pic, intr-un restaurant. Cred ca am si mancat acolo, insa ce imi amintesc este ca la un moment dat, fiecare vazandu-si de farfuria si paharul lui, langa noi s-a pornit o larma vesela. Un domn, in costum, de altfel, nu foarte tanar, era intins in toata splendoarea dumnealui pe spate, cu picioarele in sus, caci scaunul de sub el cedase. Si astazi mai sunt momente cand mergem pe la diferite terase/restaurante si copila imi spune: "Mai tii minte, mami, cum a cazut domnul acela in Bruges?!" Si ne amuzam, caci omul nu a patit nimic si, mai mult decat atat, s-a amuzat si el teribil si nu a fost deloc suparat sau mai stiu eu ce. A primit consumatia din partea casei, cei-i drept, dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca a luat totul ca pe o intamplare vesela si a indemnat pe toata lumea din jur sa se amuze impreuna cu el. Si tare ne-am mai amuzat. 

Cam asta am facut noi in Bruges. Vesnic recunoascatoare ca am ajuns aici. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti! 

Bruxelles - 2015

Sotul calator vizitase Bruxelles cu ceva ani inainte, asa ca iata cum aveam noi ghid personal. Desi cred ca Bruxelles a fost unul din orasele pe care le-am vizitat fara un traseu dinainte stabilit, ci pur si simplu ne-am plimbat pe strazi si am admirat. Am ajuns si pe la obiectivele turistice, pentru ca ne doream sa vedem cat mai mult, insa in Bruxelles nu prea are ce sa nu iti placa. 

Am vazut Piata Grande Place, am stat acolo cateva ore bune, caci ne-am si plimbat pe stradute si am si baut o cafea la o terasa (unde lucra o compatrioata de-a noastra si cu care am avut o discutie tare interesanta despre turistii romani pe care ii vede zi de zi). Minunata zona:

La Manneken Pis am ajuns dusi de valul de turisti, in special asiatici. Atat de multi erau, incredibil. Recunosc ca am fost un pic dezamagita de omuletul faimos, ma asteptam sa fie ceva mai mare. L-am gasit imbracat in american, caci am ajuns fix de Ziua Americii la el. Haios:

Mai interesanta mi s-a parut fetita pisacioasa, aflata in zona Strazii Macelarilor, despre care nici nu stiam ca exista. 

Ne-am pierduti pe stradute, am mancat vafe, cartofi prajiti, ciocolata de toate formele si cu toate aromele. 

Am fost, desigur, la Atomium si am vizitat Mini Europa. O experienta unica, pe care ma bucur tare ca am bifat-o pe lista calatoriilor. 

A, si o dupa-amiaza speciala am acordat Delirium - este un local cu bere, mai exact cu 2004 beri. Nu am reusit, desigur, sa le incercam pe toate, dar am incercat cateva. Foarte faini oamenii, super faina atmosfera, locul plin de voie buna. Mi-a placut. Daca/cand mai ajung in Bruxelles, sigur mai vizitez acest establishment remarcabil :). 

Si tot in Bruxelles am vazut Pavilionul Chinezesc si Turnul Japonez . WOW!!

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!

Aubange - Belgia - 2015

In Aubange am ajuns cumva "din greseala". In sensul ca initial trebuia sa ramanem o noapte in Luxembourg, insa dupa ce am mai studiat un pic "piata", am decis ca de aceiasi bani si in conditii mai bune, putem sa stam la granita Luxembourg cu Belgia. Stiti cum de zice, ca trebuie sa fii in momentul potrivit, la locul potrivit? Ei bine, eu cred ca Universul a facut ca noi sa mergem acolo. Pentru ca tare frumos a fost. Voi incepe asa:

Acest Colt de Rai se afla (am aflat dupa niste ani, cu mare parare de rau, ca s-a inchis 😢) in zona rurala a Belgiei. Cand am ajuns acolo, proprietarii nu erau la locatie si a trebuit sa discutam cu un tip super simpatic, angajat acolo, care nu stia decat franceza. Pai hai sa scoatem franceza de la naftalina si sa ne intelegem cu omul. Aflam ca proprietarii sunt plecati cu treaba si se intorc peste vreo 2 ore. Hai sa vedem ce e de vazut prin zona, zic. Ajungem pe la un outlet, intram intr-un supermarket (luam copilei o bagheta si niste carnita si incropim un sandvis pe capota masinii), trec cele 2 ore si ne intoarcem. 

Cand am intrat in pensiune/conac, am fost foarte placut surprinsi. Exista un semineu cu lemne, cel original, de cand s-a construit conacul, care era si functional. Asa frumos mirosea a lemn ars, iar atmosfera creata era una deosebita. Aflam ca proprietarii sunt o familie de pensionari nemti, domnul fiind ceva chef  premiat. De aceea a trebuit sa spunem cu cateva ore inainte ce vrem sa mancam la cina, ca se pregatea doar ce mancai, sa nu se iroseasca nimic. 

Doamna are grija de proprietate, uda muscatele si facea tot ce trebuie sa mentina conacul curat si frumos. Si curat si frumos era. Nimic nu era schimbat, doar mici reparatii facut pe ici-pe colo, ca sa fie totul perfect functional. 

Seara, la cina, incep sa vina doamne coafate, frumos imbracate si cu tocuri, musai. Domnii, si ei, cel putin in camasa si pantofi. Noi, turisti, nu prea aveam asa haine frumoase la noi, dar aflam ca la ei era un adevarat ritual sa ia cina la umbra pomilor seculari, langa lac, admirand lebedele. 

Am mancat si noi cu ei si pentru prima oara in viata, mi-a placut broccoli. 

Apoi ne-am plimbat prin zona, sa vedem cum arata satucul. Avea si genul acesta de case:

Cum am zis ca vreau sa imi fac cand voi fi mare :). 

Frumos popas, ma bucur tare mult ca am decis sa stam aici, chiar si pentru o noapte. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!