Bruges - 2015

Am ajuns in Bruges cu gandul la frumusetea locului. Am povestit inainte de a pleca cu cativa prieteni care fusesera deja in Bruges si care ziceau numai de bine si frumos. 

Unul dintre obiectivele principale pentru care am mers in Bruges a fost "Fecioara cu pruncul" a lui Michelangelo. Am vizitat-o si a fost ceva minunat. Stiind ca mainile unui om, la fel ca noi (dar nu chiar) au creat asemenea minune, nu am putut decat sa plec smerita capul si sa fiu recunoscatoare ca am trait asa ceva. Stiind cum a luat viata aceasta opera, am poposit indelung in fata ei si am multumit Universului ca mi-a dat prilejul sa ma bucur de ea. 

Ca sa intelegeti de ce am inceput asa - stiind ca opera se afla in Biserica Fecioarei, ne-am gandit sa ne imbracam corespunzator, sa nu intram in biserica in pantaloni scurti. Zis si facut, eu si sotul ne-am luat jeansi, copila fiind mica, am zis ca e OK sa mearga si in salopeta scurta. Noroc ca tineam mereu in portbajaj hanoracele si gecile, caci am plecat din Bruxelles de la 40 de grade si am ajuns in Bruges pe ploaie si maximum 20 de grade. Deci prima oprire, in ciuda aparentelor, nu a fost Biserica, ci un magazin de haine, de unde sa cumparam copilei ceva "cu craci". I-am gasit o pereche de pantaloni pe care i-a purtat pana cand i-au ramas scurti, atat de mult i-au placut. 

Gata pregatiti de vremea mai putin prietenoasa, hai sa pornim pe stradute. Am ajuns in Grote Markt si am urcat in Clopotnita Belfort van Brugge. V-am spus, da, ca vremea era cam urata?! Ei bine, batea un vant, de se misca turnul clopotnitei. Si nu exagerez. Erau turisti de-a dreptul panicati, cand simteau cum se clatina turnul. Noi nu, desigur, noi suntem cei mai curajosi :). 

Am vizitat Oud-Sint-Janhospitaal, am trecut Podul Bonifacius, am vazut Primaria, am admirat canalele (cand nu ploua cu galeata si puteam sa stam pe afara). 

Pentru ca vremea inca nu era prea prietenoasa cu turistii sau localnicii, la un moment dat am ales sa intram sa ne mai incalzim un pic, intr-un restaurant. Cred ca am si mancat acolo, insa ce imi amintesc este ca la un moment dat, fiecare vazandu-si de farfuria si paharul lui, langa noi s-a pornit o larma vesela. Un domn, in costum, de altfel, nu foarte tanar, era intins in toata splendoarea dumnealui pe spate, cu picioarele in sus, caci scaunul de sub el cedase. Si astazi mai sunt momente cand mergem pe la diferite terase/restaurante si copila imi spune: "Mai tii minte, mami, cum a cazut domnul acela in Bruges?!" Si ne amuzam, caci omul nu a patit nimic si, mai mult decat atat, s-a amuzat si el teribil si nu a fost deloc suparat sau mai stiu eu ce. A primit consumatia din partea casei, cei-i drept, dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca a luat totul ca pe o intamplare vesela si a indemnat pe toata lumea din jur sa se amuze impreuna cu el. Si tare ne-am mai amuzat. 

Cam asta am facut noi in Bruges. Vesnic recunoascatoare ca am ajuns aici. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!