Venetia - 2013

Cand am fost la mare in Italia, fiind atat de aproape de Venetia, ne-am zis ca nu avem cum sa nu facem o vizita pana acolo. 

Am ajuns mai greu, si asta din 2 motive:

1. ne-au trebuit 3 incercari si o masina de politie care sa ne ghideze sa iesim de pe autostrada spre Venetia. Dupa a doua trecere prin acelasi loc, pe langa aceeasi masina de politie, domnii politisti ne-au oprit si ne-au intrebat de ce ne tot plimbam in cerc pe acolo. Au vazut numere de Romania, deci nici nu a trebuit sa le explicam cu prea multe cuvinte ca ne-am ratacit in drumul spre Venetia. Ne-am simtit super smecheri ca ne-a escortat masina de politie pana spre Portul Marghera, unde am lasat masina si unde a intervenit si motivul
2. mie imi este destul de (spre mega tare) frica de apa, si cand am vazut ca trebuie sa ajungem in Venetia cu ceva barca, mai ca imi venea sa nu mai vizitez minunatia de oras. 

Dar trecand cu bine peste ambele motive mai-sus expuse, iata-ne ajunsi in prea-frumosul oras. 

Nu ne-am facut temele de acasa, in sensul ca nu am stiut ca e ceva festival international de film in oras fix in zilele acelea, deci nu am luat in calcul aglomeratia ce avea sa ne intampine. Cu parere de rau si cu un gust amar, am renuntat sa urcam in Campanila di San Marco, pentru ca timpul de asteptare era de 2-3 ore, iar noi aveam o zi pentru intregul oras. De atunci am cam invatat (in mare parte din cazuri) sa luam bilete in avans si cu skip-the-line acolo unde se poate si nu costa exagerat de mult. 

Dar le-am vazut pe celelalte: Piata San Marco, Palatul Dogilor, Podul Suspinelor, Bazilica Sf. Marcu, Podul Rialto, Ca' D'Oro, canalele. Ne-au placut toate atat de mult, ca la un moment dat riscam sa nu mai avem timp de vizitat, pentru ca stateam prea mult intr-un singur loc. Dar nici nu ai cum sa te desprinzi prea repede de asemenea frumuseti:

Noi nu prea suntem turisti clasici, care mananca in locurile cele mai aglomerate si turistice. Si din motive financiare, desigur, pentru ca am constatat ca e mult mai ieftin sa mancam ceva mai departe de obiectivele turistice, dar si din motive de timp - la cele aglomerate de multe ori astepti prea mult pana se elibereaza o masa. Asa si in Venetia. In plimbarile noastre "ratacinde" pe stradute si canale, am gasit o biserica minunata, pe langa care trecea o straduta. "Hai sa vedem si ce e pe acolo", zice sotul meu. Hai, ca doar suntem in plimbare si oricum nu ne grabea nimeni si nimic. Si gasim aici un restaurant cu o terasa (in fine, generos spus terasa, pentru ca erau 4 mese cu cate 4 scaune in fata cladirii). Restaurantul era al unei perechi extrem de simpatice de italieni in varsta, care erau si bucatari si ospatari si cei mai simpatici oameni din lume. Am mancat aici cea mai buna pizza din univers, am baut un pahar de vin alb minunat, am dat bani atat de putini ca ma simteam cam vinovata la cat de buna fusese mancarea, dar mai ales de cat de plini de voie-buna si caldura erau proprietarii. Si nu trebuia sa platesti coperta. Desi au meritat-o probabil mai mult decat la multe restaurante cu staif si fasoane. 

Dupa alte cateva stradute si poduri admirate, alte cateva inghetate savurate si desigur, masti venetiene achizitionate, a trebuit sa imi inving inca o data frica de apa si sa ne urcam in barca ce avea sa ne duca la masina. As fi stat mai mult in Venetia, poate revenim la un moment dat. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!