Sarajevo are in amintirea mea o insemnatate aparte. Cand ma gandesc la acest oras, mi se umple inima de bucurie si amintiri dulci. Pentru ca aici, langa Fantana Sebilj, si-a lasat copila mea primul dintisor de lapte, intr-un porumb fiert. El se misca deja de cateva zile, dar tot nu voia sa cada. A vrut sa vina Zana Maseluta fix in Bosnia.
Am ajuns in Sarajevo spre seara, obositi tare, dupa un drum de vreo 12 ore din Muntenegru, cu popas la Canionul Tara. Am vazut orasul de sus intai, caci este situatia intre munti, frumos pazit de acestia:
Cand am ajuns, tot ce am mai putut sa facem a fost sa vizitam fabrica de bere:
 |
|
Si apoi sa cautam ceva de mancat. Pentru ca foamea era atat de mare, nu am mai stat sa analizam ce comandam. In plus, aveau meniu cu poze 😁 si s-a dovedit ca ce era in poza, a venit si in realitate pe masa. Respectiv curajosul si-a luat costite de miel, iar eu se pare ca mi-am luat "miel la test" sau ceva de genul asta, pentru ca am vazut cum se pregatea: intr-un vas din acela de lut, pus intr-un cuptor incins, era pregatita cea mai gustoasa carne de miel. Eu nu mananc miel de fel, nici nu vreau sa aud. Dar aici, in cartierul Bascarsija, m-am gandit ca trebuie sa stie oamenii astia ce fac. Si au stiut, au stiut pana am simtit ca m-am umplut. Si dupa ce m-am umplut, am mancat tuhafija, un desert cam prea dulce, dar pe care nu ai cum sa nu il incerci. Si am mai mancat, in alta seara, grah (o ciorba de fasole extrem de gustoasa) si am mai mancat si ćevapi (micii, de care va spuneam ca nu sunt nicidecum romanesti). Buna mancarea in Bosnia, nu am ce zice, decat "Saru' mana pentru masa!".
 |
|
Capitolul foame fiind rezolvat, trebuia sa acoperim si capitolul vizitat, ca doar de asta eram in locatie. Asa ca fara dinti, dar cu energie buna si pofta de nou, am pornit la vizitat. Si am vazut Podul Latin si i-am explicat copilei cum acela este locul unde a inceput Primul Razboi Mondial, am vazut Universitatea si Biblioteca Nationala, Primaria, Memorialul Flacara Vesnica, unele cladiri care nu stim ce erau, dar ne-au placut tare:
Si am mai vazut si o cladire care fusese lasata cu urmele razboiului pe ea. La fel ca in Belgrad, cand am vazut acea cladire, m-au incercat tot felul de emotii. E trist ca se intampla asemenea grozavii, dar e minunat sa vezi ca oamenii se straduiesc sa isi faca o viata frumoasa si linistita apoi, intr-un loc frumos si primitor.
Cand le-am spus prietenilor si rudelor ca mergem in Bosnia, a fost aceeasi reactie ca pentru Albania. Ca de ce nu gasim un alt loc de vizitat, ce sa cautam noi tocmai in Bosnia. Dar ce tara frumoasa, ce oameni frumosi, ce locuri incantatoare! Daca vreodata ma vor mai purta drumurile catre Sarajevo sau alta asezare din Bosnia si Hertegovina, cu drag le voi admira.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu