Va spun sincer, nu prea eram incantata de ideea de a petrece 2 nopti in Belgrad. Ma gandeam ca nu avem ce face, ca ne vom plictisi.
Prima impresie a fost la iesirea din tara, cand l-am vazut pe Decebal de pe celalalt mal si a fost tare frumos. Asta si pentru ca nu mai ajunseseram in zona aceea niciodata. Ulterior am revenit si l-am vazut si pe Decebal si cam toata zona, de aproape si pe indelete. Si acolo ne-a placut mult, dar despre asta, in alta postare.
Belgrad ... plictisitor?! In niciun caz!!! Este un oras tare frumos, in care am avut ce vedea, ne-am pierdut pe stradute (voit, desigur), am vazut orasul si la pas, dar si din autobuz hop-on-hop-off.
Am vazut obiectivele clasice (Muzeul Militar, Adunarea Nationala a Serbiei - aceasta cladire am vazut-o din toate unghiurile, caci am avut cazare chiar langa ea si de fiecare data cand ieseam sa vizitam, o mai vedeam dintr-o perspectiva noua, Teatrul National, strazile pietonale cu porumb copt si castane coapte, pline de oameni frumosi, chiar si pe ploaie, Fortareata Kalemegdan). Ca orice turist dornic sa viziteze tot ce se poate, le-am vazut si noi (aproape) pe toate si ne-au placut tare. Cu siguranta mai erau lucruri de vazut, dar timpul e limitat.
 |
|
 |
|
 |
|
Insa in afara de ce mi-a placut, sa va spun despre ce m-a impresionat: cladirile bombardate. Nu poti, la o asemenea priveliste, sa ramai nemiscat. Mai ales la gandul ca ce s-a intamplat a fost in timpul vietii noastre. Cand noi ne vedeam de viata noastra, la granita se intamplau lucruri greu de imaginat. Nu pot descrie in cuvinte si nici fotografiile nu pot sa redea ce simti cand vezi acele cladiri. Este trist, dar este parte din istoria moderna, pe care nu trebuie sa o uitam si pe care ar trebui sa incercam sa o intelegem fiecare dintre noi.
Si inca un obiectiv absolut impresionant - Catedrala Sf. Sava. Cand steteam in fata acestei cladiri, dar si in interiorul ei, ma simteam ca o furnica ce incerca sa cuprinda cu mintea si cu sufletul tot ce o inconjoara. Este cea mai mare biserica ortodoxa din lume. Initial nu am mai vrut sa mergem sa o vedem, pentru ca era ceva mai departe decat ne putea duce pe noi picioarele, copila se tot plangea ca nu mai poate, dar pana la urma chiar si ea a fost impresionata. Nu am reusit sa prind toata cladirea intr-o singura poza si nici ce am simtit cand vedeam mirarea si bucuria vizitatorilor, similar cu ce am simtit si eu, aflandu-ma intr-un asemenea loc frumos.
Mi-a placut la Belgrad. Nu stiu daca mai revin, insa e un loc care imi ramane cu drag in amintiri.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu