Noua ne plac tare mult calatoriile - turneu, cum le spunem noi. Adica ne urcam in masina si parcurgem 3-4-5000 km, in care vedem 4-5-6 tari cu diverse destinatii. Unul din motive este, desigur, ca jumatatea mea la fel de buna :) ar fi in stare sa conduca si pe sub apa, numai sa nu se urce in avion. Si inca un motiv intemeiat este ca poti oricand trage de volan sa te abati de la traseu pentru ca ai vazut un indicator catre un castel sau ti-a spus harta ca esti in apropierea unei pesteri frumoase, care nu aparea in itinerariul dinainte stabilit.
Intr-una din aceste excursii, prima orpire a fost Skopje, Macedonia. Cand am ajuns, orasul tot se afla in "renovare". Ca sa constatam ca ei chiar construiesc - strazi, cladiri impozante, dar mai ales, statui. Doamne, cate statui are orasul acesta!!! Si statui "istorice", dar mai ales statui amuzante. La un moment dat, plimbarea prin Skopje a devenit "vanatoarea de statui". Frumos!
Sunt mult mai multe si sotul meu pozeaza fiecare pietricica ce i se pare interesanta, dar cred ca v-ati facut o idee.
Au si cladiri frumoase, probabil acum sunt si mai frumoase, ca sunt finalizate si imbunatatite.
Am vazut Arcul de Triumf, Piata Macedoniei cu statuia lui Alexandru Macedon, Memorialul Maica Tereza, Podul de Piatra, Catedrala Sfantul Clement, Baia Turceasca Daut Pasa, Bazarul Vechi.
Am mancat Tavche Gravche, as fi luat si la pachet daca era dupa mine. Cea mai buna fasole. Curajosul meu, care mananca orice cand plecam in concediu, a mancat miel si alte derivate in bazar, eu recunosc ca am ramas la ce stiu.
Am urcat la Crucea Mileniului si am vazut orasul de sus si am vizitat Fortareata Kale.
 |
|
Insa cu ce am ramas din Skopje a fost bunatatea unui om, pe care l-am gasit la o moschee de pe o straduta pe care ne-am ratacit, in cautarea altui obietiv turistic. Asadar, cu omul acela fantastic, am avut dialogul urmator:
"- Putem vizita si noi mocheea, va rugam?
- Domnul poate intra fara nicio problema, dar femeile nu au voie!
- Nici fetita, ca e mica si curioasa?!
- Nici, doar barbatii au voie ....
- In regula, multumim!
- Dar, eu am ceva treaba in magazia de aici din curte si nu vad cand voi intrati repede in moschee si o vizitati.
- Multumim tare-tare-tare!
- Hai, repede, ca am treaba!"
Am intrat pentru prima oara in moschee. Cat de frumos, cata simplitate, dar care te coplesea. Cata bucurie sa ma aflu intr-un asemenea loc si sa vad alta cultura, alta credinta, alt fel de asezamant religios. In timp ce ne minunam noi de asa frumuseti, auzim miscare in spatele nostru. Ne-am speriat, am crezut ca ne-a prins cineva, stiti cum e cand faci ceva ce stii ca nu ar trebui facut ..... Dar surpriza, era omul cel mai bun din lume, pe care nu l-a lasat inima sa ne lase asa singuri in moschee, ci a venit sa ne explice despre obiceiuri, despre imam, despre camerele de rugaciune (pe care ni le-a si aratat), cand si cum se roaga barbatii si cand si cum femeile. Ii doresc acestui on tot binele din lume, sa fie sanatos si sa mai bucure sufletele si altor ratacitori, caci de atunci, de fiecare data, cand ma gandesc la el, tot cu un zambet mare pe fata ii revad chipul bland in amintire si ii aud vocea calda. Nu am facut poze la aceasta moschee, am simtit ca nu trebuie. Imaginea este in mintea si in sufletul meu si va ramane acolo pe veci. Am vizitat apoi moschei, multe si poate mult mai frumoase decat aceasta, insa pentru mine, aceasta mochee de pe o strada oarecare din Skopje este cel mai frumos asezamant pe care l-am vazut vreodata. Multumesc!
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu