Slovenia - Pestera Postojna si Castelul Predjama - 2013

Doamne, ce minunatie a naturii!!!

Eu am diverse frici, pe care le stiu si pe care incerc sa le inving, pentru ca imi dau seama cate pierdem in viata din cauza ca "mi-e teama de inaltime/apa/locuri stramte etc". 

In afara de teama de apa, eu am ceva teama de pesteri si/sau saline. Nu am claustrofobie, insa cand stiu ca deasupra capului meu stau milioane de tone de piatra/roca/etc, ma incearca niste sentimente de teama care uneori au dus la iesirea mea in graba la suprafata si astfel ori am ratat lucruri extrem de frumoase ori am stricat vizita catorva prieteni/membri ai familiei, pentru ca de cateva ori a fost nevoie sa ma insoteasca cineva inapoi la lumina soarelui. 

Cand am pus Postojna pe lista de vizitat, imi faceam tot felul de scenarii si ma incurajam in toate felurile sa nu stric vacanta familiei. In pestera intri cu un trenulet. Deci nu e suficient ca e in inima pamantului, dar pana acolo te mai duci si cu trenuletul, asadar nu poti sa faci oricand stanga-imprejur si sa iesi la suprafata. Si te duce trenuletul pana cand te preia ghidul. Si iti povesteste despre cum s-a format pestera, despre galerii, despre baby dragons si cum la un moment dat in pestera chiar au trait oameni. Si ca sa ne facem o imagine despre cum era viata in pestera, simpaticul nostru ghid a stins lumina. Stiti vorba aceea "mai negru decat noaptea"?! Asa era in momentul ala in pestera. Nu ca nu se vedea nimic, nu aveai cum. Si va spuneam ca imi e teama in pestera, da?! Ei bine ... nu am facut vreun atac de panica sau ceva, insa noroc ca a aprins ghidul lumina la momentul potrivit. Si ca eram de fata cu copila, pe care nu am vrut sa o sperii, asa ca am inghitit in sec si am continuat frumoasa calatorie. Si nu zic asta ironic, ci cat se poate de real. A fost absolut superb si daca mai ajung pe acolo, cu toata teama, cred ca mai vizitez o data pestera, atat de tare mi-a placut!

De la pestera ne-am indreptat cu mari sperante spre castelul din munte. Si cu mare bucurie am constatat ca si aici este un loc minunat, unde am vazut lucruri inedite (si camera de tortura, unde desi "torturatii" erau manechine, puteai sa iti cam faci idee despre ce se intampla acolo si sa ti se faca un pic pielea "de gaina"). Si sa vezi cum au sapat in stanca un intreg castel, cu camera de depozitare alimente, cu camere de primire si cate altele. Tare frumos si aici. Exista atat de multe locuri inedite in lume, incat 3 vieti nu cred ca ar fi de ajuns sa le vedem pe toate. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!