La o ora de cazarea noastra din Muntenegru, se afla Dubrovnik. Cand mai avem noi o ocazie ca asta? Sa profitam de ea, zic.
Cu costumele de baie si papucii de apa intr-o punga 😀, hai la Dubrovnik. Auzisem numai de bine si vazusem numai frumos. Asa a si fost, cu exceptia faptului ca mi s-a parut o idee cam scump. Dar ce sa faci, daca locul e faimos?
Plaja tot cu pietricele, dar apa minunata. Cam aglomerat, dar civilizat tare. S-a balacit copila, de nu mai voia sa iasa din apa. Sa nu mai spun cat a stat sa admire "navele de pirati" care purtau curajosii in calatorii catre golfuri singuratice, unde faceau scufundari si cate si mai cate activitati amuzante. Noi, doar la plaja.
Si apoi la vizitat. Cetatea, orasul vechi, strada pietonala. Frumos, forfota mare, agitatie vesela.
 |
 |
 |
 |
Dupa atata plimbat pe ziduri (pe un soare cam tare, trebuie sa recunosc), ne-am oprit pentru hidratare si hrana: am mancat aici cevapcici. Pai ce, credeati ca micii sunt romanesti? Nu, nici vorba. Acesti cevapcici (sau chevapchichi) sunt fix asta: mici, un pic mai subtiri decat ai nostri si parca o idee mai putin umflati. Dar gustosi. Nu cu mustar, nici nu s-a pus problema, ci cu garnitura la alegere. Si apoi cateva inghetate. V-am spus ca era foarte cald afara, cum altfel sa ne racorim? 😀
Ziua incheiata fiind, hai inapoi la cazare, in Muntenegru. Ceea ce insemna de trecut granita inapoi. Nu aveam bagaje, deci controlul a fost sumar. Numai ca, la un moment dat, dupa ce ne luaseram si actele si primiseram OK de continuat drumul, o domnisoara vamesa foarte simpatica incepe sa faca semne disperate si sa vina in viteza spre noi. Abia ce trecusera cateva zile dupa incidentul din Albania, cu mascatii, cu granitele inchise etc, deci inca eram usor panicati. Va dati seama cum a fost sa vezi vamesul fugind spre tine, in timp ce un coleg se cam asezase in fata masinii sa nu ne lase sa trecem. Frana brusca, oprit cu scartait, asteptam domnisoara vamesa. Draga de ea, vazuse ca aveam la luneta o cutie de servetele cu "Hello, Kitty!" si voia sa le vada, ca era mare fan. Am vrut sa i le daruim, insa desigur ca nu este permis asa ceva. Am respirat adanc, am lasat-o sa isi bucure ochii cu personajul ei preferat, dupa care ne-am continuat drumul. Si ce drum minunat! Pe coasta, in dreapta vezi marea superba, in stanga muntele glorios. Frumos la voi la Dubrovnik, poate mai venim.
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu