Aubange - Belgia - 2015

In Aubange am ajuns cumva "din greseala". In sensul ca initial trebuia sa ramanem o noapte in Luxembourg, insa dupa ce am mai studiat un pic "piata", am decis ca de aceiasi bani si in conditii mai bune, putem sa stam la granita Luxembourg cu Belgia. Stiti cum de zice, ca trebuie sa fii in momentul potrivit, la locul potrivit? Ei bine, eu cred ca Universul a facut ca noi sa mergem acolo. Pentru ca tare frumos a fost. Voi incepe asa:

Acest Colt de Rai se afla (am aflat dupa niste ani, cu mare parare de rau, ca s-a inchis 😢) in zona rurala a Belgiei. Cand am ajuns acolo, proprietarii nu erau la locatie si a trebuit sa discutam cu un tip super simpatic, angajat acolo, care nu stia decat franceza. Pai hai sa scoatem franceza de la naftalina si sa ne intelegem cu omul. Aflam ca proprietarii sunt plecati cu treaba si se intorc peste vreo 2 ore. Hai sa vedem ce e de vazut prin zona, zic. Ajungem pe la un outlet, intram intr-un supermarket (luam copilei o bagheta si niste carnita si incropim un sandvis pe capota masinii), trec cele 2 ore si ne intoarcem. 

Cand am intrat in pensiune/conac, am fost foarte placut surprinsi. Exista un semineu cu lemne, cel original, de cand s-a construit conacul, care era si functional. Asa frumos mirosea a lemn ars, iar atmosfera creata era una deosebita. Aflam ca proprietarii sunt o familie de pensionari nemti, domnul fiind ceva chef  premiat. De aceea a trebuit sa spunem cu cateva ore inainte ce vrem sa mancam la cina, ca se pregatea doar ce mancai, sa nu se iroseasca nimic. 

Doamna are grija de proprietate, uda muscatele si facea tot ce trebuie sa mentina conacul curat si frumos. Si curat si frumos era. Nimic nu era schimbat, doar mici reparatii facut pe ici-pe colo, ca sa fie totul perfect functional. 

Seara, la cina, incep sa vina doamne coafate, frumos imbracate si cu tocuri, musai. Domnii, si ei, cel putin in camasa si pantofi. Noi, turisti, nu prea aveam asa haine frumoase la noi, dar aflam ca la ei era un adevarat ritual sa ia cina la umbra pomilor seculari, langa lac, admirand lebedele. 

Am mancat si noi cu ei si pentru prima oara in viata, mi-a placut broccoli. 

Apoi ne-am plimbat prin zona, sa vedem cum arata satucul. Avea si genul acesta de case:

Cum am zis ca vreau sa imi fac cand voi fi mare :). 

Frumos popas, ma bucur tare mult ca am decis sa stam aici, chiar si pentru o noapte. 

Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!