Daca ajungi in Muntenegru, Kotor e un must. Asa ca dupa 2 zile de leneveala pe plaja, am decis ca trebuie sa ne miscam un pic picioarele si sa pornim la vizitat. Orasul in sine este un muzeu, nu ai cum sa te plictisesti, nici daca nu ar avea obietive turistice. Si pana la oras ai ce vedea, respectiv Insulita Sveti Stefan. Este superba si merita macar cateva ore.
Aici am mancat cele mai bune scoici din viata mea. Si nu exagerez. Chiar nu am mai gasit nicaieri scoici atat de gustoase.
Iar in Kotor, ce sa va spun?! O minune de oras. Peste tot, pe stradute, prin curtile oamenilor, la terase, cele mai simpatice pisici si pisicute. Pe timpul acela nu eram mare fan pisici, dar chiar si asa, nu ai cum sa nu iti placa. Cum stateau ele intinse la soare, asteptand o dezmierdare.
Dar nu e timp de pierdut, avem de vizitat: Catedrala Sf. Trifon, Turnul cu Ceas, Cetatea (care de fapt porneste din orasul insusi) si catre care mergand, ne-am ratacit si am ajuns in curtea omului. Si in curtea omului era un portocal, in care fructele erau coapte si cu numele copilei mele pe ele. Dar mi-a fost rusine sa intind mana, asa ca am vrut sa reiau traseul catre cetate, cand am auzit o voce in spatele meu. Era proprietarul, care probabil vazuse ochii rugatori ai copilei si care ne-a umplut ruscasul de cele mai gustoase portocale din lume (eu am constatat ca de multe ori gustul nu e dat de fructul in sine, ci de cine ti-l da. Probabil am mancat portocale mult mai bune vreodata, insa faptul ca omul acela si-a deschis inima catre noi si ne-a oferit fructele fara ca macar sa cerem, le-a facut cele mai gustoase din lume). Multumim, de o mie de ori, multumim!!!
Cu rucasul plin de portocale si inima plina de bucurie, am pornit spre multele trepte. Din pacate nu am reusit sa ajungem pana sus de tot, pentru ca piciorusele mici de copil atat au putut si am respectat asta. Dar ce frumos se vede, atat cetatea, cat si orasul de sus. O minunatie.
Intorsi in oras, ne-am plimbat din nou pe strazi. La un moment dat, eram pe o strada atat de ingusta si prietenoasa, incat nici nu mi-am dat seama ca m-am oprit in fata unei ferestre unde cineva isi gatea, era casa omului, iar eu ma uitam fix in bucataria lui. Mi-a zambit si am pornit mai departe. Cred ca sunt invatati cu astfel de momente si chiar le savureaza.
La intoarcere din Golful Kotor, am vazut si Lady of the Rock. Impresionant.
Din asemenea locuri, nu ai cum sa pleci decat cu energie pozitiva si vibe bun, care sa te tina macar pana la urmatoarea experienta cel putin la fel de frumoasa. Caci din ce ne luam energia buna, daca nu din experiente faine, locuri inedite, oameni calzi, mancare pentru trup si suflet si iubirea celor dragi?!
Pana data viitoare, calatorii minunate si experiente de neuitat sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu